SINTRA – Episodul I: Povești dintr-o altă lume.

Print Friendly, PDF & Email

Doua zile din sejurul nostru au fost dedicate unei zone din apropierea Lisabonei – regiunea Grande Lisboa. Aflata la 30-40 km – vest si nord-vest de capitala, este cunoscuta si sub denumirea “Triunghiul de Aur”, datorita celor trei atractii principale: Sintra, Cascais si Estoril.

Sintra - panorama

Palacio Nacional de Sintra

Am plecat cu trenul din Gara Rossio (sunt trenuri la interval de 20 minute), calatoria dureaza circa 45 min si Sintra este capat de linie, deci nu trebuie sa va fie teama ca nu stiti unde sa coborati! Pretul unui bilet dus-intors este de 4.30 euro, iar daca aveti Cardul Turistic Lisabona transportul este gratuit.

Gara Sintra

Gara Sintra

Micul si cochetul orasel Sintra ne-a cucerit din primele momente prin atmosfera lui romantica, arhitectura veche, specifica sec XIX si, nu in ultimul rand, prin bogatia si diversitatea vegetatiei. In trecut, a fost resedinta de vara a regilor Portugaliei, locul unde se retrageau familia regala si nobilii de la curte, pentru a se ascunde de zilele toride de vara.

Sintra se intinde de-a lungul unui drum care se incolaceste in sus pe deal, de la gara pana la piata din fata Palatului National. La vest, un drum deviant urca spre ruinele unui castel maur din sec VIII si catre Palatul Pena. Centrul este exclusiv turistic – sunt multe restaurante, terase si magazine cu suveniruri – dar totul graviteaza in jurul Palacio Nacional de Sintra, care domina vechiul oras.

Palatul National Sintra. Sursa foto: commons.wikimedia.org

Palatul National Sintra. Sursa foto: commons.wikimedia.org

Palatul National Sintra este o bijuterie arhitectonica ce imbina sobrietatea stilului gotic cu influentele maure si cu bogatia decorativa a elementelor manueline. Istoria milenara a palatului incepe inca din timpul dominatiei musulmane asupra peninsulei Iberice, prima mentionare istorica despre existenta lui fiind facuta in sec XI de un geograf arab. Este cel mai vechi palat al Portugaliei si a trecut prin multe extinderi, reamenajari si redecorari pana la sfarsitul monarhiei in 1910, fiecare operatiune adaugand constructiei amprenta stilului arhitectural al momentului cand s-a efectuat. Este emblematic pentru oras, este magnific si totusi, usor intimidant, cu cele doua mari cosuri inconfundabile care atrag privirile prima oara cand il vezi.

Fata de exteriorul oarecum auster, interiorul este spectaculos iar pentru vizitare ar trebui sa-i acordati minim o ora. Intrarea duce in Sala lebedelor, denumita asa dupa lebedele pictate pe tavan, cea mai mare camera din palat, care a fost folosita in trecut pentru petrecerile si banchetele regale, iar in zilele noastre pentru receptii oficiale. Se trece apoi prin curtea interioara principala, unde este o grota ai carei pereti sant placati in intregime cu azulejos si tavanul decorat cu stucaturi din sec XVIII, care a avut rolul de frigider.

Sala Lebedelor

Sala Lebedelor

In continuare, traseul ne-a purtat prin Sala Cotofenelor, numita astfel tot dupa picturile de pe tavan, care infatiseaza 136 de cotofene rostind motto-ul regelui – „Por Bem” (pentru bine) – incapere unde erau primiti in audienta nobilii si ambasadorii.

Sala Cotofenelor

Sala Cotofenelor

Am trecut apoi prin Camera de Aur – dormitorul regelui Sebastian, ai carui pereti sant placati cu dalele originale in forma de frunze de vita-de-vie (care initial au fost poleite cu aur, de aici venind denumirea incaperii) si prin Camera Araba – dormitorul regelui Juan I, exotic decorat si mobilat, ai carui pereti sant placati cu azulejos in motive geometrice.

"Camera de aur"

“Camera de aur”

Dupa ce am aruncat o privire admirativa catre gradina princiara, amenajata dupa stilul gradinilor englezesti, am patruns in Sala Blazoanelor, cea mai spectaculoasa incapere a palatului, considerata a fi cea mai importanta sala heraldica europeana, o alegorie a puterii centralizate a regelui Manuel I. In centrul tavanului este blazonul casei regale portugheze, inconjurat de blazoanele celor opt copii ai regelui Manuel I (cu cea de a doua sotie, Maria). In partea inferioara sant reproduse blazoanele a 72 de familii nobile, cele mai importante din regat. Toate aceste picturi sant incadrate in rame elaborat sculptate si imbracate in foita de aur. Pe inscriptia din partea de jos, care inconjoara toata sala, se specifica faptul ca acele blazoane au fost castigate prin eforturi si servicii loiale, de aceea ele trebuie sa fie pastrate. Interesant este faptul ca un blazon a fost indepartat – cel al familiei Tavora, deoarece a fost acuzata de inalta tradare.

Sala Blazoanelor

Sala Blazoanelor

Peretii sant placati cu panouri cu azulejos care au peste 4 m inaltime si pe care sant reprezentate scene de vanatoare sau grupuri de oameni dansand, ca o sarbatoare a vietii. Este o nebunie incantatoare de ornamente perfect combinate, sant lucrari decorative foarte minutios si cu multa maiestrie lucrate de catre artistii vremurilor.

Trecand de la opulenta acestei sali, am intrat intr-o incapere austera si saracacios mobilata, singura din tot palatul ale carei ferestre au bare de metal. Aceasta a fost camera-inchisoare a regelui Afonso VI, care a stat inchis aici timp de noua ani, din ordinul fratelui sau, viitorul rege Pedro II.

"Camera inchisoare"

“Camera-inchisoare”

Am ajuns apoi in Camera Chinezeasca, loc preferat de regele Joao I pentru a servi masa, incapere unde sunt pastrate vase de portelan chinezesc, sculpturi in fildes ale unor animale si un foarte frumos paravan decorat cu motive asiatice. Elementul care atrage atentia, insa, este reproducerea unui templu incadrat de doua pagode.

Camera Chinezeasca

Camera Chinezeasca

Santem ajunsi deja in aripa de nord, unde camerele sunt mai putin impresionante dar unde ne atrage atentia capela palatului, fondata de regele Dom Dinis in sec XIV. Peretii sant decorati cu fresce pe care sant reprezentati porumbei care tin in cioc ramuri de maslini. Tot aici, se gaseste bucataria palatului, datand din sec XV si unde inca exista vasele si ustensilele folosite la prepararea mancarurilor, mesele de lucru din piatra bruta acoperite cu placi de marmura si cuptoare de diverse dimensiuni. Din aceasta incapere pornesc cele doua turnuri in forma de con (despre care v-am pomenit la inceput), inalte de 33 metri si care sant, practic, elementul distinctiv al palatului.

Sala Principala

Sala Principala

Inainte de iesire, am trecut prin sala principala a resedintei regale, o incapere unde este o colectie de mobilier – dulapioare si scaune – lucrate din lemn exotic, portelanuri fine si obiecte de decor chinezesti.

In timp ce parcurgeam, incet, fiecare incapere a palatului, ne simteam ca si cand am fi fost transpusi in acele timpuri, in perioada de glorie a regalitatii si parca urma sa ne intalnim cu vre-un nobil sau, de ce nu, chiar cu un print sau rege.

Incantati de tot ceea ce am vazut acolo si imbogatiti cu atatea informatii despre istoria Portugaliei, am parasit palatul privind inca o data turnurile conice (de data aceasta, stiind ce-i cu ele) indreptandu-ne catre statia de autobuz, pentru ca ziua noastra se incheia undeva….. la capat de lume.

Cabo da Roca

Cabo da Roca

Dupa un drum de vreo jumatate de ora cu autobuzul, am ajuns la Cabo da Roca – „locul unde se termina pamantul si incepe marea” dupa cum spunea marele poet portughez Luis de Camoes. Nu este o localitate, este doar un loc, cel mai vestic punct al europei continentale, acolo unde soarele apune cel mai tarziu. Dupa cum ne spune si numele lui, care inseamna „capul de piatra”, este un promontoriu stancos si batut de vanturi unde, pe un platou aflat la 140 m deasupra valurilor se gaseste un far devenit un veritabil loc de pelerinaj pentru turisti si un mic birou de turism care elibereaza certificate celor dornici sa ateste trecerea lor pe acolo.

Farul de la Cabo da Roca

Farul de la Cabo da Roca

Farmecul acelui loc este dat de salbaticia lui, de privelistea fantastica pe care o ofera asupra Oceanului Atlantic, imaginea valurilor mari care se sparg nervoase de stanci avand un efect aproape hipnotic. Sa stau pe un colt de stanca, sa ascult valurile, sa privesc nesfarsitul oceanului, sa ma las mangaiata de razele molcome ale soarelui, desi vantul se incolacea in jurul meu si-mi zbura parul in toate directiile, a fost ceva magic. Am avut parte de imagini splendide care au incheiat o zi minunata. Farmecul acelui loc rupt de agitatia vietilor noastre „moderne” m-a insotit pe tot drumul de intoarcere catre Lisabona.

A doua zi urma sa revenim in Sintra, pentru ca mai aveam si alte minunatii de descoperit.


Sintra – Episodul II – Palatul National Pena


Lasă o impresie sau un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*