St. Anton – O cină la Muzeu sau Supa de fân

Print Friendly, PDF & Email

Multa lume cunoaste St. Anton ca o statiune faimoasa de ski in Austria, regiunea Arlberg. Este clar ca cine ajunge acolo o face in primul rand pentru zapada, partii, instalatii de cablu si experiente marete in “leaganul skiului alpin”

Sa presupunem ca ati avut o zi minunata de ski si ca dupa ce ati coborat in statiune va intrebati ce puteti face. Cel mai la indemana este sa intrati in centru SPA pe care majoritatea unitatilor de cazare il pun la dispozitia turistilor: piscina interioara, nelipsita sauna si de cele mai multe ori si jakuzzi. Si daca totusi doriti si altceva? Puteti alege varianta unei plimbari pe stradutele statiunii, intesate cu magazine de toate tipurile si pentru toate buzunarele. O alta posibilitate este sa intrati intr-unul din numeroasele restaurante care ofera preparate spectaculoase. Daca alegeti ultima varianta va asigur ca nu veti regreta. Si daca doriti ceva mai mult decat o cina, va sugerez sa alegeti restaurantul aflat in Muzeul St. Anton.

winternacht IMG_3456 IMG_3435 IMG_3419

Ca sa intelegeti mai bine despre ce este vorba, am sa va explic in cateva cuvinte ce este cu acest muzeu. E bine de stiut ca St Anton are o traditie turistica de peste 100 de ani. Aici este locatia in care se deschide primul club de ski in 1901 (54 de medalii la Campionate Mondiale si Olimpiade), primul concurs de ski in 1906, iar in 1926 Hannes Schneider inaugureaza una dintre primele scoli de ski din lume. Asa ca oamenii de acolo au ce sa arate lumii. De aici a pornit idea deschiderii unui muzeu care sa prezinte vizitatorilor istoria in imagini. Trebuie mentionat ca viziunea si pasiunea Doamnei Miriam Scherl  de la biroul de turism St Anton a contribuit decisiv la realizarea acestui proiect.

SKIMUSEUM VADUZ st-anton-ski-museum2 IMG_3513 skimuseum02

Pentru ca in Austria oamenii gandesc diferit (in acest sens `diferit` insemnand mai bine) au pus la punct un plan care sa le asigura auto finantarea muzeului. Astfel, la parterul acestuia s-a deschis un restaurant cu un meniu fabulos, cu o servire ireprosabila si cu preturi decente. Recunosc, in prima faza am fost reticient la auzul acestei “minunatii”. Singurul muzeu in care mai mancasem era Muzeul Parajanov din Yerevan insa acolo e o alta lume. Astfel ca, mai mult din curiozitate am acceptat invitatia si…la final am ramas fara glas.

marcel_muzeu IMG_3513 IMG_3512 IMG_3511

Bu, o sa ziceti: si ce avea mancare aia atat de special. Iar eu am sa va raspund: totul. De la prezentare, la servire si terminand cu gustul. In deschidere, o untura traditionala cu jumere, asezonata cu fulgi de sare iar apoi o supa…atentie: de fân. Cum adica de fân? Pur si simplu iarba este cosita, se pune la uscat, se fierbe, se mai pune cate ceva, se toarna in paine, se ornamenteaza cu cateva petale colorate si…pam pam. Ciorba e gata. Pe piscurile regiunii creste o iarba amestecata cu plante aromatice care ii dau un gust sublim iar painea in care este servita ii da o savoare aparte.

IMG_3514 IMG_3515 IMG_3518

Salata de verdeturi cu peste a fost un deliciu iar vita a fost de departe cea mai buna pe care am mancat-o vreodata! La final, desertul, un mix de inghetata cu alte delicatese locale. Intre felurile de mancare te resefeti vizitand muzeul si realizand ca aici pe la 1900 se organizau cluburi si scoli de ski. Noi pe la 1907 aveam rascoale. Asta spune multe, nu?

IMG_3517 IMG_3516 IMG_3520

Localul in sine nu este mare, are doar cateva mese dar atmosfera este pur aristocratica. Cand iei paharul in mana te simti un mic Franz Iosif pregatit sa dea cate un decret si pentru iobagii transilvaneni. Servirea ireprosabila iar la final nu intelegeam cu am trecut atat de repede 4 ore.

Constructia dateaza de la 1912 cand Bernard Trier a avut viziunea construirii unui mic conac pe o culme din centrul St Antonului. In anii 70 a fost achizitionata de catre municipalitatea St Anton din Arlberg cu ideea deschiderii unui muzeu local.

Probabil sunteti curiosi de preturi. Poi ieftin nu e dar nici nu sunt preturi extraterestre. Cel mai corect e sa dati un click aici ca sa vedeti meniul in intregime. Site-ul muzeului si informatii suplimentare il gasiti aici.

Concluzie: locatie de exceptie pentru care merita sa faci orice sacrificiu. Poate par exagerat dar cina aici iti da impresia ca esti nu doar regele zapezii in Arlberg ci regele intregii lumi.


Urmărţi un material marca “Reporter TVR”, prin intermediul căruia veti călători  – macar virtual – spre acest spaţiu mitic: Arlberg (Austria), locul unde a început schiul alpin. Un reportaj de Vasile Hotea-Fernezan şi Radu Simu.

Lasă o impresie sau un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*