SaCalatorim.ro

Călătorind prin Asia: Kuala Lumpur – între agonie și extaz

Print Friendly, PDF & Email

Ziua a inceput cum nu se putea mai rau….Intai am facut febra, ca tribut lui Stradivarius. Dupa un paracetamol si o doza  pur medicinala de whisky, m-am culcat la loc.

Nu a durat mult si ne-am trezit in mijlocul unei furtuni in toata regula, cu tunete, fulgere si ploaie torentiala. Ploaia dezlantuita frenetic curgea pe fatadele colosilor de sticla, transformandu-le in oglinzi perfecte pt fulgerele care brazdau cerul, intr-un dans haotic si ireal. A fost randul companionului meu sa ia o doza – tot medicinala, evident!- de licoare de intarire, pe motiv ca „ce m-am speriat!!!”. Obisnuiti in 5 minute si cu furtuna, am mai sperat totusi  la cateva ore de somn, desi instinctul imi spunea ca ceva  nu e in regula!

La ora 5, trecute fix, prietenul nostru, muezinul de peste drum, a inceput  strigarile.  Cred  ca ploaia ii spalase corzile vocale sau ii facuse upgrade la starea de zen, pentru  ca energia cu care in chema pe credinciosi la rugaciune la ora aia, imi depasea orice intelegere! Iertata sa-mi fie lipsa de toleranta, dar eu n-am sa pot pricepe cum te aduce mai aproape de divinitate o rugaciune inainte de a te spala pe dinti!!! Ma rog, sa  respectam locul unde ne aflam, majoritar muslim si sa  ii dam Cezarului ce este al Cezarului. Nu am avut motiv  sa mai umblam  iar la farmacia din sticla, ca nu ne speriasem chiar atat de tare!

Cand sa adorm iarasi, mi-am amantit ca nu pusesem camera foto la incarcat. M-am sculat usurel sa o pun totusi in priza macar cateva ore…si abia atunci s-a dezlantuit iadul! Toate alarmele din capul meu au inceput sa sune  iar  incaparea s-a incalzit brusc  la temperatura lavei vulcanice! Intr-o clipa, mi-am amintit toate injuraturile pe care le stiam, laice sau nu, am recapitulat si injuraturile vecinilor tuciurii din cartierul meu si cred ca am si inventat unele noi! Camera foto disparuse!!! Nu disparuse ea, asa, pur si simplu…. La concertul de aseara, unde fotografiile si fimatul erau interzise, camera fusese pusa intr-o mica husa si luata in custodie de catre sot. La iesirea  din Suria Mall, cat am mai stat in fata turnurilor sa ne mai incalzim, camera a fost lasata pe undeva pe acolo. Nu era un aparat scump sau fitos, dar avea vreo 2000 de poze, de cand plecasem de acasa, iar pe deasupra mai avea acolo si un card plin ochi cu poze de la ultima noastra calatorie in Canare. Asa se explica, dragii mei, lipsa de fotografii care insoteste aceasta serie de articole! Iertare, ma voi revansa, promit!

Acum ne aducem aminte zambind, dar va jur ca zeita Fortuna a vegheat acerba asupra  sotului meu, care a fost aproape de o mare nenorocire atunci!!!! Dar sa nu stricam frumusete de destinatie, sa ne tratam cu farmacia lichida, maraind printre dinti la incercarile  timide de impacare si sa mai dormim putin.

Ne-am trezit bosumflati, si dupa niste priviri aruncate pe sub spancene ca sa cantaresc starea de umilinta a consortului, declarandu-ma multumita si nemaiavand inspiratie pt alte injuraturi, am decis sa o luam la picior. Nu inainte de a le face iarasi paguba celor de la restaurantul de pe terasa,  lasand flamand , din nou , un etaj al hotelului, mai lenes decat noi! O lecuta de omleta, niste bacon cu dampf de curry, niste clatite cu ghimbir, niste turte din alea de ale lor delicioase, sucuri colorate de iti luau ochii si alte chestii  dupa care imi lasa gura apa si acum dar habar nu am cum se numesc.   Cu burtile aranjate, hartile pregatite, pornim in sfarsit!

img_24081

Ne-am indreptat intai spre Muzeul de Arta Islamica, o cladire superba, eleganta, ornata cu arabescuri  minunate, dar pe care taximetristul a gasit-o tare greu, semn ca nu multi turisti ajung pe acolo. Parterul  nu mi-a placut deloc, totul fiind o indoctrinare a tinerilor pentru o incolonare spre Marea Moschee. O organizare cu iz de dictatura religioasa, spre o iluzie. Dar nu e treaba noastra asta, asa ca hai spre etajele superioare unde erau expuse obiecte cu adevarat frumoase si pretioase, vorbind despre cultura si istoria aceste minunate tari.  Nici nu stiu cum au zburat 2 ore, printre pietre pretioase, inscrisuri din vechime, armuri, sabii si ceramica minunata. Ziua se intrevedea a fi interesanta, totusi!

Sursa foto: www.kuala-lumpur.attractionsinmalaysia.com

Sursa foto: www.kuala-lumpur.attractionsinmalaysia.com

Fiind genul de calatori cu talpa, ne-am legat bine sireturile, ne-am hidradat putin cu niste sucuri de fructul dragonului si alte  chestii despre care mai bine nu cercetam ci numai consumam, si la drum!

img_20131109_124038

Pasii ne-au purtat spre Lake Gardens, un parc superb, intins pe aproape 100 de hectare,in care este si Parcul Pasarii, un fel de voliera uriasa, cu zeci de pasari colorate si alte oratanii. Noi am pasit peste acest loc, deoarece abia intorsi fiind din Canare, inca imi mai sunau in minte vociferarile pasarilor de la Loro Parc. Asa ca am luat-o usurel pe langa gard , pe langa drum si ne-am insotit gargaunii din cap cu fluturii din Parcul fluturilor. Eu ador fluturii, sunt delicati si inteligenti, senzitivi si sexosi, dupa parerea mea. Inca de la intrare, am fost adulmecati de un fluture negru, gasunel si sprancenat, cu marginile aripilor galbene,obraznicut chiar, tinand cont de faptul ca ni se aseza ba pe umar, ba pe cap, ba se invartea in jurul nostru. Cred ca era reincarnarea mea dintr-o alta viata, care e dorit sa arunce un ochi asupra originalului, ca nu ne-a parasit nici  o clipa!! Parcul este pur si simplu superb, cu mici foisoare  pline de flori, cu un mic helesteu cu un podet deasupra, bineinteles, cu logii unde te poti odihni sau te poti saruta pe furis, ca apoi sa rosesti domnisoreste daca buzele ating putin si gatul…Din loc in loc, sunt mici suprafete unde domnii fluturi vin la all inclusive, masa si bautura la discretie, felii de portocale aromate, pistile de flori cu miros dumnezeiesc, mici boluri cu lichid…mie imi place sa cred ca era nectar de-al zeilor, dar am totusi niste indoieli…Ii vedeai cum vin, fluturi mari cu aripi bogate, dispretuitori si aroganti, ciuguleau putin si apoi isi scuturau aripile si porneau dupa fete.Fluturasi dragalasi, jucausi si colorati, ce se jucau prinprejurul meselor bogate, fara sa le pese de nimic…Un loc minunat, numai bun dupa o dimineata zdruncinata!!La iesire, un detaliat muzeu al fluturilor, exceptional dupa parerea mea, atat de migalos , atat de didactic si totusi atat de adevarat!!! Pentru modica suma de 20 de ringits, o experienta absolut delicioasa!!!

img_24355

Am pornit, tinandu-ne de mana si sporovaind, eu ca un fluturas de 50, el ca un papagal de 55, si am intrat la gradina de orhidee, de unde evident ca nu avem poze! Superbe, ce sa zic, ca orhideele! Aranjate, spilcuite, cu bancute, cu arcade, cu alei, cu sera de baby-orchilds, albe, roz, galbene si alte culori din curcubeu. Am tot mers si ne-am pierdut pe niste alei pietruite, pe sub copaci exotici si batrani, pe langa fantani minunate si cascade usuratice! Lacuri cu oglindiri desuete si promitatoare de binecuvantata racoare, vegetatie luxurianta de un verde nerusinat, pasari in vazduh si pe apa, oameni  care nu se grabeau niciunde, clipe in viata noastra ce se doreau a fi de neuitat, bucurie simpla si atat…

img_20131109_122921

Din parc, am decis sa ne intoarcem la hotel, pentru ca cele 35 de grade nu erau chiar usor de suportat. Mustaciosul cu fireturi si turban, ne-a deschis galant usa  invitandu-ne la criogenarea din hotel. i-am multumit cu un zambet naucitor si o privire promitatoare. Vedem noi ce mai facem  mai pe seara!!!

Lasă o impresie sau un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Close