SaCalatorim.ro

Indonezia – o minune fără sfârşit!

Print Friendly

Peste 250 de milioane de oameni. Peste 17000 de insule. Peste 300 de dialecte. O singura ţară fascinantă ca un mit şi enorma cât o lume: Indonezia!

7

Aici bate o singură inima care uneşte toate religiile şi culturile ca nicăieri altundeva pe pamant, cu excepţia Indiei, poate. Aici armonia este la ea acasă. Aici este ţaramul paradoxurilor: noua Babilonie se extinde pe zi ce trece fara pic de discordie, ci doar cu noi valuri ale bucuriei într-un ocean de euforie. Intr-adevar, zâmbetul locuitorului arhetipal indonezian – fie el musulman, buddhist, hindus, creştin sau de altă religie – se înmulţeşte cu un sfert de milliard, fără ca pe chipul cameleonic al Indoneziei sa apară vreo mină tristă.

Nu întamplator sloganul de ţară este “Bhinneka Tunggal Ika” care în traducere liberă înseamnă “Unitate în diversitate”! Iar milioanele de turişti care vizitează acest imemorial leagăn de civilizaţii trăiesc neaşteptat de intens sentimentul de apartenenţă la această lume! O lume în care exotismul ţine doar de peisajele năucitoare şi de ritualurile religioase, pentru că, în viaţa de zi cu zi, spiritul indonezian încapsulează cu o empatie care frizează familiaritatea toate valorile străine culturii lor. Aici, sloganul care este trecut si pe steagul republicii s-a transformat de mult într-un fel de salut magic a cărui simplă rostire creeaza instantaneu o legatură emoţionala între turist şi localnic. Care la auzul miraculoasei vorbe îţi raspunde cu cel mai frumos şi sincer zâmbet pe care l-ai vazut vreodată, în timp ce repeta din tot sufletul ca pe o incantaţie salutul! Atunci, “Bhinneka Tunggal Ika” să fie şi să pornim într-un trip halucinant care pare a sfida timpul şi spatiul.

Atenţie, urmează trăiri culturale, religioase sau pur profane care pot pătrunde până-n abisurile emoţionale ale celor cu suflete călatoare!

Fie ca te plimbi pe plajele infinite din Lombok, fie ca escaladezi amenintţăoarele coclauri vulcanice din imediata apropiere a înca activului Merapi, trăiesti probabil cel mai frumos răsarit din lume la vulcanul cu peisaj lunar Bromo sau pipăi monada eternizată în piatra a lui Buddha la Borobudur, ai senzaţia ciudată că ai mai fost cândva pe lume… Aici, în Indonezia, sau într-un spatiu vital similar! Ai feeling-ul că ai mai trăit aceste stări de graţie în vremuri demult apuse, aidoma unui primitiv. Să fie chiar primitivul din tine pe care îl regăseşti în vis şi prin intermediul căruia iţi teleportezi sufletul acum sute de ani înspre ţărâmuri pline de magie, mister şi mojo? Automat, gandul m-a purtat către Jung, Eliade, către inconştientul colectiv, arhetipuri, participare mistică, trăire mitica, viaţă simbolica, homo religiosus, camuflarea sacrului în profan…

10

Şi ce loc mai potrivit sa-ţi începi odiseea indoneziana decât atemporalul Borobudur. Inclus pe lista celor 7 minuni vechi ale lumi, cel mai mare templu buddhist de pe fata pamantului este, pur si simplu, de o maretie faraonica. Ridicat in secolul al optulea dupa o munca sisifica, el se hraneste deopotriva din seva oaselor miilor de oameni care au pierit construindu-l si din spiritul nemuritor al lui Buddha! Acesta este Vaticanul buddhismului, Mecca buddhismului! Fabulosul complex format din 72 de stupe, monumente funerare budiste, formate dintr-un soclu poligonal, având deasupra un corp cilindric acoperit cu o cupolă, evocă incredibila epopee a acestui iconic personaj! De la transformarea sa din Siddharta in Buddha pană la faptele de mareţie, parabolele, pildele, snoavele şi epifaniile sale: aici găseşti totul despre rubicondul şi carismaticul lider religios. Monumentalul templu conţine nu mai puţin de 504 de statui care îl ipostaziază pe cameleonicul lider spiritual deopotrivă ca om şi animal.

Sursa: www.stuckincustoms.com

Şi ce ar fi o explorare a magnificului Borobudur fără un ghid pe măsură? Fix ca un indonezian fără zâmbet! Or, cum aşa ceva e imposibil, ursitoarele au avut grija de noi şi ne-au dăruit un mare intelept pişicher pe nume Buddhi, un moşulet cu sufletul pururea tânar care ne-a cucerit după primul zâmbet sincer insotit, inevitabil, de un “binnekha tunggal ika” rostit de doua ori cu o melodicitate magica! Cum dublarea anumitor propoziţii simple sau fraze elaborate a inceput sa ne intrige, am inceput să cercetam oarecum antropologic acest fenomen semantic!

A doua zi dintre cele patru petrecute cu simpaticul si carismaticul Buddhi (care au parut cat patru eternitati sau patru clipe suspendate, vorba poetului nepereche) ne-a izbit cu forta unui tsunami revelational. Omul acesta atât de mic la stat, dar atât de mare la sfat nu numai că repeta vorbele importante şi întelepte (în mare citate fidele sau parafrazari ale maretului profet Buddha), dar între şi după ele glasul lui cald dezlantuia un râs în rafale! Hohotele micului nostru Buddha ne-au uluit peste masură şi n-a durat mult până când în sânul grupului nostru de 5 cupluri de swingeri culturali a inceput sa circule, mai in gluma, mai in serios, vorba ca pesemne “tataie e pe niste ierburi bune de tot şi ca trebuie sa-i cerem şi noi ca s-o ardem pe veselie aşa Buddhi-style” . Inutil de spus că până şi într-o ţară uber-stricta privind drogurile precum Indonezia, unde legile musulmane te condamna la moarte daca eşti prins cu substante interzise la purtator, există vânzatori de iluzii dintre cele mai stupefiante. In fine, oare relativ nevinovata iarba să fie sursa extazului a lui Buddhi care din a treia zi (cand ne imprietenisem bine de tot) nu se mai oprea din dublat enunţuri memorabile şi hohotit la greu!

3 4

Si atunci am avut epifania care ne-a alungat gandul profan şi blasfemic legat de iarba verde indoneziana. Redundanta starea de exaltare deopotriva sufletească şi semantica a lui Buddhi era indusa de supremul drog legal din viata unui om: fericirea bazată pe iubire şi credinţă! După zeci de ore petrecute impreuna la atemporalul Borobudur şi la periculos de frumoasele vulcane Merapi si Bromo, am invăţat sa-l preţuim pe Buddhi nu doar ca pe un spirit ludic ci ca pe unul foarte inţelept! Si deschis la minte! Iisus, Gandhi, Buddha, Mahomed, Jung, Umberto Eco… Buddhi ştia despre fiecare căte ceva esential. Superb exemplu de toleranta şi de împartasire a bucuriei! Sarac din punct de vedere material, dar de o opulenta a spiritului cum rar am vazut la cineva. Buddhi cel de aproape 70 de ani ne-a părut mai tânăr ca noi toti 10 de aproape 35 de ani. Iar aceasta nobleţe a sufletului şi a caracterului se oglindeste fix în starea lui de beatitudine. De aceea râde! Aidoma faimoasei ipostazieri a lui “The Laughing Buddha”!

2

Si, pentru că vrea să se asigure, ca fiecare dintre turiştii săi întelege atât cu mintea, cât şi sufletul pildele sale despre Buddha şi fabulosul sau templu de la Borobudur, Buddhi dublează enunturile importante! Si nu e doar un reflex pavlovian, ci, mai ales, unul fundamental bun. La modul altruist. Langa Buddhi ne simţeam într-un fel aproape schizoid în egala masura niste oameni mici şi mari! Cu potenţial de a deveni măreţi.

Fiecare cuvant al său despre Borobudur izvora din suflet şi nu din carţile despre cum să-ţi amplifici calitaţile de ghid. Felul în care vorbea deopotriva detasat şi patimaş despre simboluri transcendental-eterne precum stupele, mandala sau Nirvana ne-a fascinat şi ne-a pus pe gânduri.

5

Saritura din poza de grup a venit la propunerea memorabilului nostru ghid. Este ca un ritual, ca o metafora care semnifică elevaţia omului după ce simbolic a intrat în starea de Nirvana! Inevitabil, imaginaţia mi-a zburdat din nou undeva intre Elveţia si India via strada Mântuleasa. Adica de la Jung la Eliade. Și pe drumul spre Merapi cel fioros şi Bromo cel lunatic, unii dintre cei mai mari şi fascinanți vulcani înca activi din Indonezia şi din lume, am savurat cu urechea sufleteasca “Stairway to heaven” pe gadgetul unui prieten. Asta deşi, ca sa fiu in acord cu starea de graţie in care intrasem fie şi numai simbolic la Borobudur, ar fi trebuit sa-mi pun ceva gen “Smells like teen spirit”…

1

Va urma…


Episodul II – KOMODO. Tărâmul ”dragonilor”. Fals tratat de ”varanologie”

Episodul III -Chillaxing in Lombok – paradisul regăsit – supranumit și noul Bali.

Articol de Ovidiu Iordan

Lasă o impresie sau un comentariu

4 thoughts on “Indonezia – o minune fără sfârşit!

  1. Inchirieri microbuze

    Imi doresc de mult sa reusesc sa pun bani de o parte pentru o astfel de excursie. Sunt convinsa ca merita toti banii. Pozele sunt minunate si articolul este foarte folositor pentru cei ce doresc sa isi planifice un astfel de concediu.

  2. Catalin

    Frumos articolul. Felicitari! Nu pot decat sa ma bucur cand ajung si alti romani prin Indonezia. De curiozitate, v-ati dus singuri sau cu vreo agentie?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Close