Eu sincer recunosc… nu prea ma pricep sa scriu… Orele de romana si compunerile erau cosmarul vietii mele de elev, dar niste oameni binevoitori si cu intredere in mine au insistat si …sa vedem ce va iesi. Acum dupa aproapre 3 saptamani de la intoarcerea acasa, cand inca nu imi gasesc locul in “civilizatia noastra” am zis ca este momentul sa imi fac curaj si sa incerc sa spun povestea Indiei …de Sud …O Indie vazuta a 2-a oara dupa 5 ani, despre care toata lumea ma intreaba “cum a fost? a fost mai frumos decat prima data”?!
A fost diferit cred, prima oara intotdeuna a fost magic, acum a fost altfel sau poate am vazut-o eu mai matur, mai cu alti ochi…dar in continuare imi sustin ideea ca este un loc care are atat de mult de oferit, doar trebuie sa stii si sa vrei sa primesti. Cred ca este genul de loc care fie iti place la nebunie si iti da o dependenta si vrei sa revii la nesfarsit sau il urasti cu pasiune si vrei sa sari in primul avion inapoi spre casa. Trebuie doar sa ai rabdare cu India, sa o intelegi si mai ales sa o accepti excat cum este fara sa vrei sa o modifici in nici un fel! Atat!
Pentru mine, este genul de loc unde nu vrei sa inchizi ochii nici un moment ca sa nu pierzi nici un detaliu, nici un miros, nici un sunet, nici o culoare, unde te fascineaza aglomeratia si nebunia si culorile si oamenii, unde vrei sa faci o petitie sa prelungesti ziua la maximum, pentru ca sunt prea multe de vazut, prea multe pe care nu le poti cuprinde intr-o viata, de la site-uri istorice, unde simti timpurile trecute care sunt inca totusi atata de prezente, la oamenii care sunt un spectacol in sine, la templele hinduse cu pacea lor infinita, la filmele de la Bollywood si mancarea lor condimentata, unde nimeni nu intelege omul alb care se isterizeaza: “No Spicy please !!!!”
Cred ca pentru India trebuie sa fii deschis, trebuie sa simti locul, sa nu te sperie noul si un cu totul alt stil de viata si de cultura…si abia atunci vei primi inapoi infinit mai mult decat te astepti !
Dupa o escala in Istanbul si alta in Doha, am ajuns din nou ….am coborat din avion si m-a izbit…uitasem cum miroase tara asta, cei mai partinitori vor zice a mizerie si a saracie, dar nu, are un parfum anume de condimente si “incents”… si am tras aer in piept si gata am plecat…primul stop MUMBAI !!!
Mi-am propus sa nu am asteptari, de nici un fel si sa ma las surprinsa de ce va veni …iar Mumbai a fost pur si simplu WOW…iti taie respiratia, nu stii cum sa il iei, de unde sa il apuci, vrei sa il inspiri pe tot odata si nu te lasa …
Cred ca descrierea de la Lonely Planet este cea mai expresiva: Mumbai este imens. Este plin de visători si muncitori, de starlete și gangsteri, de câini vagabonzi și păsări exotice, de artiști și servitori, de pescari și milionari. Orasul cu industria lui fabuloasa de film, Bollywood-ul lanseaza tendinte si modele, cu cele mai mari mahalale din Asia dar si cele mai scumpe resedinte, cu cea mai mare padure tropicala într-o zonă urbană, este capitala financiară a Indiei, epicentrul modei si locul unde gasesti practic toate religiile si oamenii Indiei la un loc. Sincer pana sa ma apuc sa scriu nici eu nu stiam 😉 orasul are propria lui limba, Bambaiyya Hindi, care este un amestec de … Marathi, Hindi si Engleza, dar asta nu este deloc surprinzator pentru ca India are 22 de limbi oficiale…
Orasul este coplesitor, are propriul lui ritm si iti ia un pic de timp sa il intelegi / percepi / simti … dar odata ce te-ai integrat …esti al lui. Cred ca maine as putea sa plec sa locuiesc acolo, imi trebuie doar pasaportul si camera de fotografiat !
Si iar am divagat…Deci, am ajuns in creieri nopti la Mumbai …ne-am cazat si ma simteam din nou copil ca atunci cand plecat cu ai mei la mare, tipa in mine o voce …”sa vina dimineata, sa vina dimineata, sa se faca lumina”…nu mai aveam rabdare sa ies afara, sa ma pierd in nebunia orasului !!! Sincer, nu imi mai aduc aminte cum am adormit dar stiu doar ca m-am trezit fara ceas, fara stress de diferenta de fus orar, gata de Aventura !
Si da a fost Aventura …primul contact cu Mumbai nu a fost usor …a fost DHARAVI SLUM, una dintre cele mai mari mahalale ale Asiei. Mai multe despre Slum aici.
Inca de acum 5 ani am vrut sa merg in slum, nu stiu de ce …poate din din cauza filmului Slumdog Millionaire…sau poate ca imi plac mie locurile mai neturistice, mai altfel! De mentionat ca pe mine nu ma impresioneaza usor lucruri, oameni sau situati dar de aici recunosc ca am iesit putin mai mult sifonata iar unele imagini le am si acum in minte si cred ca vor ramane acolo multa vreme.
Am mers in slum cu un tur organizat de catre Reality Tours and Travel pe care ii recomand cu drag, platind 800 rupii adica cca 12 eur. Siddhi, ghidul nostru un pusti de 23 de ani, nascut si crescut in locurile pe care le vizitam mi-a placut maxim. Cu o engleza impecabila si extrem de bine informat, ne-a impresionat pe toti, genul de copil amarat care lupta din toate puterile sa razbeasca intr-o lume care nu ii este neaparat prietenoasa dar, care sunt absolut convinsa, ca prin determinarea celui care pleaca in viata cu nimic va razbi si va ajunge departe prin educatie si perseverenta.
Dharavi Slum este una dintre cele mai mare malahale din Asia, pozitionata geografic chiar în mijlocul capitalei finaciare a Indiei. Acesta este considerate acasa, pentru mai mult de un milion de oameni, si are o densitate de 10 ori mai mare decat restul orasului.
Daca initial Dharavi a fost un sat de pescuit, astazi nu mai are nici o legatura, este un oras in oras, pe o intindere nesfarsitade stadute inguste si murdare, cu canalizarea deschisa si casa construite fara nici o noima si din diferite materiale. Intr-un oras in care chiriile caselor sunt printre cele mai ridicate din lume, Dharavi ofera o optiune de ieftina și la preturi accesibile pentru cei care se mută la Mumbai pentru o viata mai buna.
Slum-ul este impartit in 2 sectiuni:
Prima parte este zona de lucru, unde sunt ateliere de tot ce vrei si ce nu vrei, unde produc articole de îmbrăcăminte, articole din piele , ceramică și mai ales plastic. Este o adevarata industrie de reciclare si de producere a plasticului, insa nu pot sa descriu in cuvinte conditiile inumane in care se lucreaza si cat timp din zi muncesc oameni acestia. Este pur si simplu incredibil sa realizezi ca orice mica componenta folosita de o mare companie internationala este produsa acolo, dar cumva nedeclarat, de la tastele calculatoarelor noastre pana la haine si accesori de designer. Clar: Dharavi dezvolta afaceri de orice fel cu un profit anual de cca 650 milioane de dolari!!!! Incredibil dar adevarat!
A doua zona este zona de locuinte, care este mult mai inghesuita, mai lipsita de spatiu si lumina zilei, unde intr-o camera poate cat o bucatarie dintr-un bloc bucurestean, traieste o familie cu 2-3 copii. Cele mai multe case din Dharavi nu au toalete proprii. Exista toalete comune si fiecare familie plateste o suma de bani pentru a o putea utiliza. Pentru noi, din confortul nostru, este de necrezut sa vezi cozile lungi din fiecare dimineata la baile publice s,i ce este si mai trist, este ca pentru femei este chiar periculos sa se aventureze acolo noaptea.
Primul gand care te loveste cand te gandesti la slum este de saracie si mizerie, dar cred ca este un stereotip. In partea de locuinte sunt zone chiar curate, pe principiul omul sfinteste locul. Da! clar au o mare problema cu gestionarea deseurilor, dar nu este mult diferit fara de Ferentari-ul autohton. Diferenta cred ca o fac oamenii, care spre deosebire de ai nostri, muncesc, muncesc si iar muncesc, nu stau doar in fata blocului spargand seminte.
Ce mi-a mai placut a fost sunetul strazii, al copiilor care se joaca cu adevarat, al oamenilor care vorbesc toate dialectele Indiei dar se inteleg cumva unul pe altul, al celor care gatesc in mijloc de strada fara probleme impuse de reguli de igiena, al atelierelor de tocat si reciclat plastic, al claxoanelor masinilor care incearca sa razbeasca catre o destinatie numai a lor, al masinilor de cusut, al vanzatorilor ambulanti, al nebuniei generale.
Dharavi Slum … Mumbai’ beating heart…mi-am dorit sa ajung, sa vad, sa cunosc, …si in sfarsit am fost…Da, marea majoritate a prietenilor mei ma intreaba de ce ai vrea sa vezi asa ceva, poate pentru unii imi lipseste neuronul de frica dar…A fost o mega experienta pe care as mai repeta-o odata si inca odata…
Este greu de explicat in cuvinte viata de acolo, cum muncesc, cum traiasc, care sunt perspectivele lor, cum stau pur si simplu la un ceai discutand politica sau afaceri… dar copii se joaca si acolo si cerul este tot albastru si la ei ca si la noi!!! Este doar o alta felie de viata, o alta perspectiva din care eu cel putin mi-am reamintit sa apreciez mai mult ce am, cine sunt si de unde vin!
Pana data viitoare 😉
Laura
Episodul II – Îngerii din Mumbai
Episodul III – Caleidoscop de Mumbai
Episodul IV – Pe urmele lui Eliade
Urmariti fotografiile Laurei aici: http://www.facebook.com/wowwtheworld
Pai si in RO sunt ff multe zone sarace, Indian Style sa stii, dar in Ro cred ca suntem noi mai obisnuiti, mai tabaciti la realitatea noastra… Eu zic sa iti faci curaj sa mergi sa vezi 🙂 si o sa fi surprinsa … dar trebuie sa iesi un pic din zona ta de confort si o sa vezi cate lucruri poti primi inapoi.
Sunt saraci asa e dar …iti zic cu mana pe inima ca sunt de 1000 de ori mai fericiti decat noi !
Ador india dar nu stiu daca as vrea sa o vizitez pentru sunt o persoana extrem de miloasa, iar in India sunt foarte multe persoane sarace! In rest cred ca este un loc absolut fascinant!