SaCalatorim.ro

Călătorind prin Asia: Puțin… Stradivarius

Print Friendly, PDF & Email

Recunosc ca escapada de dimineata de la Batu Caves m-a dus intr-o lume oarecum mistica, senzatie care a persistat pana la intalnirea  cu mustaciosul meu drag de la hotel, mirositor a curry. Spancenele incruntate, ingrijorare excesiva si  panica in subsidiar!

Sursa: www.panoramio.com

Sursa: www.panoramio.com

Imediat clopotelul de alerta s-a declansat in capul meu….S-a intamplat ceva acasa si am un mesaj urgent?  Hotii mi-au jefuit camera si mi-au furat pasaportul? Nu ma tem pt bani, ca nu e cazul!!! Nu a platit site-ul de rezervare cazarea si suntem aruncati in strada??  Ne asteapta ANAF-ul pe hol??? Nu, nici vorba!!! Scuzandu-se, parca, de lipsa de discretie, impunatorul mustacios imi arata receptia, rugandu-ma parca sa fac odata treaba ce trebuie facuta. Ce naiba, zic, sa fim cu pieptul de otel, ca doar ne tragem din neam de razesti ai lui Stefan cel Mare! La lupta, zic, pregatita fiind pt o decisiva batalie de Podu Inalt! Receptionerul, un tinerel  negricios, politicos si rusinos la randu-i, ma saluta cu un ceremonios ”good afternoon, M”aam” si ma intreaba timid daca e totul ok? Ridic sprancenele, hm…Totul ok, zic. El iar…are you happy here, M’aam? Eu, deja banuitoare…very happy, yes!  el, deja rosu la fata….Doamna, totul e ok cu camera dvs??? Eu , intr-o engleza aproximativa, cu accente dure moldovenesti…”Da ce dracu se intampla aici , mai baieti?” Se pare ca tonul meu mai ridicat a fost destul de convingator ca sa il scoata din politeturi pe receptionist si sa ma intrebe direct de ce nu mai permit curatenia in camera, dupa ce in prima zi nu am avut nimic de obiectat. Nu mi-a placut cum s-a curatat baia? Nu s-a periat covorul? Nu s-au schimbat lenjeria si prosoapele? Recunosc ca, desi mi se luase o piatra de pe inima ca nu se intamplase nimic rau, habar nu aveam ce vorbesc nebunii astia. Intr-un final, ne-am inteles… ieri dimineata cand am plecat din  camera, am pus semnul de a nu face curat, din considerente de bun simt…era curat, nu avea sens sa piarda cineva timpul pe acolo… Astazi, pur si simplu uitasem de semn, care a ramas tot acolo… Se pare insa ca 2 zile de necuratenie in camera nu da bine si e semn de nemultumire maxima, asa ca personalul era in alerta!!! Intelegand necuviinta, m-am scuzat si eu cum am putut in moldo-englishul meu si am spus ca pot face curatenie cand doresc, no problem!!!A tata fericire si usurare pe fata unor oameni nu am mai vazut demult!!! Telefoanele au inceput imediat sa transmita ordine, iar Mustacila s-a luminat ca un far, ochii lui spunandu-mi  ca nici nu are nevoie de vreun baccis de la mine vreodata!!! Din spatele unui glacevand a aparut si un fel de supervisor, care s-a scuzat pentru neplacere si ne-a invitat sa luam masa la restaurantul de pe terasa hotelului pana se face curatenie in camera!!! On the house, of course! Nu am asteptat sa fim invitati de doua ori, ca ne era o foame de lup si nu mai doream sa  necajim gazdele, nu-i asa??? Deci sa ne luptam acum si cu felurile de mancare aliniate frumos pe mese! Daca trebuie sa ne sacrificam, ne sacrificam si gata!

Cu burtile pline si duhnind a condimente si curry, am coborat alene spre camera imaculata. Am avut grija sa arunc sub pat semnul discordiei si ne-am prabusit intr-un somnic  binemeritat. Ne trebuie  un look fresh….diseara avem bilete la concert!

Rochita de matase eleganta e pregatita, pantofii cu toc sunt lustruiti, camasa si pantalonul negru sunt impecabile. Sa vina taxiul si suntem gata de plecare, sub privirile siderate ale portarului nostru cu turban, care aproape ca nu ne-a recunoscut!!Fara pantaloni scurti, fara tenisi si rucsaci…nu eram noi, parca!!!Ei, dar nu avea grija dragutule mustacios, numai in seara asta!!!

img_20131108_113810

Dewan Philharmonic este un  loc unde cultura universala este la ea acasa. Aceasta minunata sala, aflata la baza celor doua turnuri Petronas, are 865 de locuri si este proiectata in asa fel incat sa se poata aranja pentru orice fel de eveniment cultural…coruri  numeroase, dansuri traditionale, orchestre simfonice, spectacole de jazz sau recitaluri ale artistilor celebri…totul se poate intampla aici. Sala e superba, ajungi la ea urcand niste scari de sticla elegante, privelistea de la balcon asupra muritorilor de rand alergand la shoping te face sa te crezi semizeu, deja!  Scaunele sunt moi si confortabile, balcoanele si lojele sunt de un bun gust desavarsit iar covoarele iti aduc aminte  opulenta sultanilor!

Lumea se aduna, discret  asistanta de o droaie de hostese  care se misca usor, in stilul dansatoarelor Apsara, dar corporatist imbracate. In aceasta seara ne vom delecta cu un concert la vioara, „Maestro”s two hats” sustinut de un celebru violonist ceh al carui nume imi este imposibil sa il scriu in acest moment corect, asa ca iertare, boierilor! Nu suntem niste melomani inraiti, dar din cand in cand ne mai incantam sufletele cu muzica minunata, in marile sali de concerte ale Europei. Recunosc insa ca nu am avut prilejul sa ascult niciodata o vioara Stradivarius live. Am vazut multe viori celebre prin muzeele lumii, dar nu le-am ascultat niciodata cu urechea mea de profan. Bucata muzicala, un binecunoscut concert de Tchaikovsky, nu a avut prea mare relevanta atunci cand vioara a inceput sa cante. Doamne, sunetele picurate din arcusul viorii erau atat de delicate si atat de esoterice, incat cerul s-a unit cu pamantul si trecutul cu prezentul… o vraja uriasa s-a tesut acolo, pe scena, de catre un omulet cu o palarie comica si o vioara mititica veche de cateva sute de ani, prin intermediul unei partituri geniale, vraja care a invaluit sala intr-o stare de incantare si placere desavarsita! Daca ar fi vreodata sa ajung in rai si sa fiu intrebata cum as dori sa fie acolo, as  oscila intre acest concert si unul al celor de la Rolling Stones pe care l-am vazut mai in tinerete!!

Am iesit nauciti, ca si cum am fi descoperit o mare comoara si nu puteam vorbi despre ea nici macar cu noi insine! Singurul impediment a fost clantanitul dintilor mei! Stiu, suna teribil sa spun asta dupa atata zbor printre heruvimi, dar va jur ca imi clantaneau dintii si nu de emotie, de data asta!Rochitica mea eleganta, din matase fina,  aleasa anume sa ocupe cat mai putin loc in bagaj, era muuult prea subtire pt cele 9 grade care asigura salii acustica perfecta! Asa ca toata lumea era imbracata de gala dar mai gros, mai cu un sal, mai cu un pulover, numai eu in matase si atat!!! De dragul culturii, am rabdat frigul, dar dintii mi-au clantanit minute bune in sir, chiar si dupa ce am iesit afara  la 25 de grade si ne-am asezat  pe treptele din fata Turnurilor Minunate, sa le mai admiram putin!

Cine a zis ca de la extaz la agonie nu e decat un pas, nu a fost prost deloc!!!

Lasă o impresie sau un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Close