SaCalatorim.ro

Balneo la malul Mării Negre

Print Friendly, PDF & Email

Cum, necum, la inceput de mai ne-am trezit ca o oferta de nerefuzat a celor de la Paradis Vacante de Vis ne-a scos din casa si ne-a facut sa plecam la Neptun.

Va marturisesc, cu privirea plecata vinovat si mea culpa in gand, ca nu am mai calcat  pe litoralul romanesc de vreo 20 de ani, de cand vecinii din sud si-au pornit masinariile de all invlusive. Stiu, suna ingrozitor de nepatriotic, dar viata e ticaloasa, nu???

Si cum ziceam, iata-ne ajunsi aproape  in miez de noapte, cum ajungem de obicei pe oriunde, la Neptun, la Hotel Doina.

Ne-am si speriat, pe bune! Inca de afara, luminatie a giorno, locuri de parcare amenajate elegant -desi in fata hotelului trona o limuzina cat un tractor care probabil ar fi vrut sa parcheze in hol! – iar receptionera, toata un zambet, ne-a trimis in camera inainte de a se mi se fi dezmortit piciorele dupa 5 ore de drum. Hmm, mi-am zis ca deja visez si m-am dus la culcare nedumerita, gandindu-ma ca maine dimineata , mai pe lumina, am sa ma lamuresc eu cu  ce nu e in regula aici!

Ne-am trezit alintati de fosnet de frunze si cantece de pasarele. Mi-am zis iara ca visez si m-am intors pe partea cealalta, sa mai fur cateva clipe.Dar alarmele declansate in capul meu sunau si sunau. Ma ridic si ma uit la ceas. Ora 9! Aoleu, ORA 9?????? Am sarit din pat buimaca, direct in balconul scaldat de soare si vizitat de pescarusi. Si brusc mi-am amintit ca sunt in vacanta la mare. Ah, ce senzatie de usurare!!!

Si abia atunci, toate conexiunile s-au refacut si am inceput sa iscodesc prin prejur, ca, deh, naravul din fire nu are lecuire! O camera maricica, curata luna, o baie sclipitoare si perfect functionala, nici un robinet stricat sau enervant de picurator, prosoape albe ca zapada,articole de toaleta si tot ce mai vrei. Nu-i rau, imi zic, nu-i rau deloc! E drept ca televizorul era olecuta mai mare decat ecranul laptopului, dar cine are vreme de telenovele sau de stiri din lumea mondena acum?

Am coborat in restaurant si ce sa vezi? Alta surpriza! Un salon elegant, modern si curat, impartit in mai multe zone, cu 550 de locuri, deservit de personal amabil si rapid.Desi am avut sejurul cu demipensiune, nu am luat decat un mic dejun aici, programul nostru ulterior nepermitandu-ne sa mai fim prezenti si la alte mese.Asa ca nu pot zice prea multe despre mancare si alte chestii de pe acolo! In schimb, terasa  exterioara, cu o capacitate de 180 de locuri, discreta si eleganta, ne-a fost la indemana in fiecare seara.

In treacat, am aruncat o privire si spre Centru International de conferinte, integrat armonios in complex, si mi-am amintit de vremurile cand eram corporatista si frecventam asemenea locuri. O constructie moderna, cu toate dotarile necesare, care sunt sigura ca ofera celor de acolo nu numai traning-uri minunate dar si speranta unei minunate relaxari in hotel!

Cum oferta celor de la Paradis pe care o puteti vedea AICI, includea si proceduri terapeutice, ne-am incolonat frumusel spre Policlinica balneara Doina, una dintre putinele functionale si performante stabilimente balneare de pe litoralul romanesc.

Eu mi-am tarat picioarele fara chef, doar pe post de sustinator moral, intrucat am o fobie exagerata de tot ce tine de halate medicale. Dar partenerul meu de calatorie si de viata chiar a luat-o in serios. Fetele de la intrarea aerisita si luminoasa a Policlinicii Doina  s-au laudat ca stabilimentul poate procesa pana la 800 de pacienti pe zi.

Hmm, am strambat din nas. ca o carcotasa ce sunt! Ulterior insa, bagandu-mi nasul prin modernele sali de tratament si pe la piscina interioara, am fost insa convinsa ca asa este. Se trateaza aici afectiuni reumatologice degenerative si inflamatorii, sechele post traumatice, afectiuni ale sistemului nervos, boli asociative respiratorii, boli de matabolism si inca multe altele. Sali de tratament curate si elegante, aparatura moderna, personal amabil… nu parea un film de pe la noi!!

Curajosul meu partener s-a lasat prada mainilor dibace ale asistentelor, desi eu am fost absolut convinsa ca i s-ar fi potrivit mai bine o electroterapie,eventual prin socuri! Dar cine sunt eu, sa dau indicatii medicale?? In orice caz, dupa vreo doua ore de chestii prin bazine si mese de masaj, i s-au zdruncinat toate fibrele musculare, toate articulatiile si toti nervii periferici iar noaptea urmatoare a petrecut-o infofolit in paturi, nemaiputandu-se nici macar intoarce de pe o parte pe alta!!! Abia, abia putina licoare dintr-o sticluta colorata din farmacia din frigider, cu multe cuburi de gheata, a reusit sa il aduca oarecum intr-o relativa stare de functionare!! Si daca va vine sa radeti, sa stiti ca nu e frumos! Incercati si va veti aminti vorbele mele!

Am pornit la plimbare fara o tinta anume, nerabdatori ca dupa atatia ani, sa ne intalnim din nou cu Marea Neagra. Molcoma si lenesa, marea ni s-a aratat abia dupa multe asteptari si cautari. In sensul ca in Neptun am intalnit cele mai multe garduri din viata mea. Totul este imprejmuit acolo, ca nu care cumva sa te aventurezi pe vreo carare direct spre mare si sa umbli prin iarba netunsa a vreunui proprietar de vreo viluta, vreun hotel, vreo curticica sau altceva. Ca sa ajungem pe plaja, a trebuit sa mergem prin centru statiunii, sa facem un ocol pe drumul principal si sa bem o sticla de apa. Ca sa nu mai spun ca nicaieri nu am vazut vreun indicator sau macar vreo sagetica mica, mica care sa ne indrume spre plaja. In schimb, indicatoarele de circulatie spre diferite directii erau foarte clare!!!!

In orice caz, Marea Neagra era aceeasi din totdeauna, in asteptarea hoardelor de turisti. Toata lumea ciocanea, vopsea, repara sau facea strategii de afaceri pentru sezonul care va demara in curand.

Ne-am zis ca daca tot ne-am propus sa facem un fel de radiografie a litoralului romanesc, asa, pentru sufletul nostru, sa extindem cercetarea prin toate localitatile de care ne leaga amintiri. Si am inceput cu Mangalia, un fel de fata batrana a litoralului ,in amintirea mea. Ei bine, am avut placerea sa constat ca Mangalia si-a  facut un oarece tratament cosmetic de intinerire si ca se prezenta destul de bine in asteptarea vesnicului festival Callatis, care mi-a terorizat copilaria, intrucat parintii mei nu pierdeau nici o Angela Similea, nici o Corina, nici o Mirabela.

O promenada draguta si linistita ne-a incantat privirile si dupa o scurta discutie cu niste lebede turistice cersetoare dar atat de dragute, am trecut la admiratul barcilor si yachturilor ancorate in rada. Ca una care a cascat gura de cateva ori prin porturile din lume, am ramas neimpresionata dar oricum nu asta este farmecul Mangaliei, nu?

Am pornit apoi spre Costinesti. Ei, la Costinesti treaba e diferita. In localitate, forfota mare: se tunde iarba pe strada, se face aprovizionare masiva, se scutura covoare, perne , se planteaza fori. Numai ca am avut senzatia de sufocare, la fel ca si la Bran: fiecare centimetru de teren e supra exploatat. Orice casuta a bunicii s-a transformat in bloculet de cel putin un etaj, orice cotet de porc s-a transformat in hostel. Zid langa zid,casa langa casa. Ma intreb ce faci daca te imbeti intr-o seara si vorbesti ceva mai tare sau daca tragi vreun partz mai sonor?Cred ca va discuta despre asta tot satul a doua zi!!! Categoric, nu ma voi caza niciodata prin locurile alea, pe bune!

Cat priveste batranul dar noul obelisc, era bine, mersi, cu ceva opere de grafitti ce ii puneau in valoare frumusetea! Putin mai incolo, un podet  ruginit ,aproapte venetian, peste un canal anost . Epava la locul ei, dar indreptata estetic. In rest, toata lumea vopsea gardul, in speranta ca leopardul va sta linistit in spatele lui, ametit de vopselele frumos colorate. Oricum, nu cred ca leopartdul era acasa acum. Ingrozit probabil de ce il va astepta peste vara, cred ca isi facea veacul pe  la vreun all inclusive la un hotel cu multe stele prin Bulgaria!!!

 

Ei, si la sfarsit am ajuns  si in Constanta! Cam asa cum mi-o amintesc de pe la zilele marinei, dar mai ordonata si mai inflorata. Mi s-a parut o muiere matura, unsa cu multe alifii , care stie ce vrea si iti da ce are si nu ce ai fi vrut tu, dar oricum te multumeste.

Asteptam cu nerabdare sa ajung pe faleza. Promenada larga, aerisita, supravegheata aprig de pescarusi, m-a incantat ca intotdeauna. Ne-am amintit de vremurile cand ne plimbam mana in mana pe acolo, nepasandu-ne de nimic, fara griji si fara rate la banca. Ce vremuri, ce vremuri!!!

Odata ajunsi la Cazino, am ramas inmarmuriti.. Vazusem la televizor cateva reportaje despre conditia precara a aceste constructii, dar nu mi-am imaginat nicioadata ca este intr-un asemenea hal de degradare! Cladirea, simbol al litoralului romanesc, mai are putin si ajunge o ruina. Interioarele, altadata fine si elegante, cu o arhitectura ce ar fi fost invidiata si de ctitorii palatelor regale, sunt mancate de umezeala si mucegai. Tavanele, prabusite deja ici si colo, adapostesc cuiburi de porumbei, vizibil deranjati de prezenta noastra acolo. Scari daramate, matasuri sfasiate atarnand trist pe pereti, picturi degradate si ornamente innegrite de coroziune. Atat de trist, atat de revoltator!

Una peste alta, plimbarea pe litoralul nostru a fost nostalgica si instructiva. Ne-a facut un usor up grade la conditia noastra de romani. Odata intorsi in confortul hotelului Doina, de la Neptun, ne-am gandit ca cei de la Paradis au stiut unde sa ne trimita ca sa ne simtim confortabil si alintati. Si cu siguranta, vom mai reveni aici.

Lasă o impresie sau un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Close