SaCalatorim.ro

Am fost odata in Namibia

Print Friendly, PDF & Email

Alina a ajuns la inceputul acestui an in Namibia. Sa fim cinstiti, multi nu stim mai nimic despre aceasta tara. Eu stiam ca e undeva in Africa dar nu aveam nici cea mai vaga idee despre ce si cum e acolo. Am aflat acum si in cele ce urmeaza puteti afla si voi din articolul Alinei Rotaru.

20140121_092923_resized_1Foarte probabil, cand am auzit pentru prima oara de Namibia nu a fost in cadrul ore de geografie… ci in 2002 cand prietena cea mai buna a ales sa isi petreaca luna de miere acolo. Apoi, cativa ani mai tarziu s-a mutat cu totul in desert, la capatul pamantului…

Mereu m-am intrebat cum e acolo, daca merita, daca mi-ar place…Dupa multe intrebari am decis ca cel mai potrivit moment pentru o vizita este ianuarie cand namibienii se bucura de minim 21 si maxim 37 de grade.

Am ales ruta Bucuresti – Frankfurt – Windhoek – Walvis Bay, destinatia de pe coasta de vest a Africii unde urma sa imi consum Aventura. Este nevoie de viza, obtinuta inainte de a ajunge acolo. Aceasta se obtine de la Ministerul de Afaceri Interne din Windhoek, capitala Namibiei – costa aproximativ 50 dolari si e valabila 3 luni de la data intrarii in tara. In fapt este o hartie cu datele tale pe care o obtin cei de acolo, ti-o trimit iar tu ca turist o prezinti atat la iesirea din Romania cat si la intrarea in Namibia. Pare ca pentru namibieni este foarte importanta atata timp cat iti este ceruta de cate ori vrei sa schimbi bani…Daca nu ai pe cineva in Namibia care sa iti faciliteze obtinerea vizei, o poti solicita si online la Ministerul lor de Interne dar cu minim 60 de zile inainte de data calatoriei. Biletul de avion costa in jur de 1200 de euro dar merita fiecare cent…

20140129_145135_resized_2 20140129_105735_resized_2 20140119_115927_resized_1 20140120_120957_resized_1

Pe masura ce ma apropiam de lumea lor, mi se parea ca intru intr-o poveste. O poveste in care aveam sa cunosc o viata mult mai simpla, lipsita de cotidianul agresiv cu care eram obisnuita, fara ambitii si mandrie, dar libera si fericita tocmai datorita simplitatii. Nici nu ma mir ca unii oameni aleg sa se mute in astfel de locuri neatinse de evolutia spre stres…

Trecerea asta asa peste noapte (zborul de la Frankfurt la Windhoek dureaza aproximativ 10 ore) este brusca, nu iti da timp sa te inveti, totul te ia prin surprindere. Primul impact a fost in capitala, la Windhoek. Acolo am vazut un gandac mare si negru care ne insotea la coada de la controlul pasapoartelor, fara ca vreun angajat sa il bage in seama. Asa ca si noi doar l-am ocolit, mutand coada in functie de directia lui de deplasare. Apoi, cand m-am dat jos din ultimul avion la Walvis Bay in mijlocul desertului namibian, fara sa avem un autobus care sa ne duca de la avion catre aeroport, am inteles ca eram deja departe de orice stiam. Pur si simplu mergi, asa, printr-un fel de pustiu si dai de placuta care iti spune “bine ai venit in Walvis Bay”.

 20140130_134644_resized_2 20140118_114513(0)_resized_1

Drumul spre casa prietenei mele a fost fascinant, printre dune de nisip, pe malul Atlanticului. Am ajuns in Swakopmund, un oras turistic cu iz sasesc.  Am inteles ca cei mai multi turisti sunt din Germania, dar la fel de bine intalnesti si italieni, olandezi, englezi si … vreo 2 romani.

Limba oficiala, afrikaans seamana mult cu germana. Oficiala este si engleza asa ca m-am descurcat, am vorbit in romana cu prietena mea si in engleza cu restul lumii. E un avantaj ca engleza e limba oficiala sau mai bine spus, este un avantaj ca majoritatea o vorbesc.

20140121_081134_resized_1 20140121_102346_resized_1 20140121_081004_resized_1

Moneda nationala este dolarul namibian, din cate am observant cu un curs foarte fluctuant. In toata perioada, 1 dolar american facea intre 10,2 si 11 dolari namibieni.

Pe locul intai ca industrie se afla mineritul (diamante), urmat de pescuit, fructe de mare si scoici si de extragerea de petrol. Turismul este pe locul cinci.

Vacanta mea a durat 13 zile, timp in care am facut 3 excursii: una in desert, una pe apa si un safari. Preturile sunt rezonabile, pentru fiecare experienta trebuie sa platesti in jur de 50 de dolari americani.

In desert (“Little 5”) am fost cu un ghid local, un tip vesel si pasionat care stia toate dunele, toate animalele si istoria lor. Am facut cunostinta cu serpi, cameleoni, gandaci, pasari. Pe toate le-am indragit pe loc, le-am hranit si le-am lasat sa ne “muste” (asta facea parte din experienta inclusa in costul excursiei).

20140121_100345_resized_1 20140121_100022_resized_1 20140121_093840_resized_1 20140121_103532_resized_1

Pe mare am intalnit pelicani (care apropos, mi-au ciupit capul blond), foci, flamingo, delfini. Uneori, daca esti norocos vezi si balene, dar atunci nu mai vezi delfinii, pentru ca cele doua specii nu se simpatizeaza. Pelicanii au stat cu noi pe barca tot timpul excursiei, foca a pozat intinsa pe bancheta pentru albumul de amintiri al fiecarui turist, iar delfinii s-au jucat in valurile facute de motoarele barcii.

IMG-20140123-WA0029 20140123_091133_resized 20140123_103241_resized 20140123_110646_resized

Pentru safari (“Big 5 of Africa”), nu am putut ajunge in Etosha parc – cel mai mare parc din Namibia. Mai mare ar fi fost si Erindi, insa eu am fost intr-un parc aflat in Omaruru. Si aici am avut parte din nou de surpize din lumea animalelor: girafe, zebre, kundu, springbook, elefanti, pauni, hipopotami, gheparzi, struti si altele. Asta e cel mai interesant cred, ca animalele sunt protejate in mediul lor, iar oamenii le ingrijesc le si respecta. Am vazut cum oamenii traiesc in lumea animalelor, in niciun caz invers.

20140125_174801_resized_2 20140125_171133_resized_2 20140125_162141 20140125_165741_resized_2

Ca si locuri de cazare, pentru mine nu a fost cazul, insa am vazut foarte multe hoteluri si pensiuni attractive din punct de vedere al serviciilor. Important este sa stii ce poti face intr-o tara ca asta si sa alegi o locatie care sa iti permita deplasarea cu usurinta. Oricum este nevoie de masina. Gasesti tot ce ai nevoie pentru ca exista puncte de informare turistica care sunt foarte bine plasate si echipate. Primesti informatii folositoare pentru orice activitate sau destinatie turistica. Important: se conduce dupa modelul britanic pe stanga iar masinile au volanul pe dreapta.

Foarte important este ca serviciile si clasificarea sunt cel putin la nivel european. Spatii mari, toalete mai mult decat decente, curatenie, piscine, adica mult peste ce credeam despre asa zisa lume a treia.

Cu mancarea a fost usor, se mananca fructe de mare, scoici, combinatii multe de sarat si dulce (salate de rosii, castraveti, masline, branza si ananas, sau gogosi cu unt, branza si dulceata) si multa carne (dar eu sunt lactovegetariana :P).

Portiile de mancare sunt mari, iar pretul este comparabil cu multe alte locuri unde am calatorit. Spre exemplu, o portie de calamari cu garnitura si sos si o bautura racoritoare costa aproximativ 12 dolari.

1 6 8 9

Daca ai liniste, creezi, nu? Arta ii defineste, sunt creativi, plini de talent si imaginatie. Peste tot magazine pline de suveniruri, expozitii de pictura, design interior, in toate regasesti placerea si libertatea oamenilor, frumosul din simplitatea vietii pe care o duc.

2 3 7

Este o tara libera si civilizata, coroana engleza si-a pus amprenta, nu este cazul sa te gandesti ca nu esti in siguranta. Am vazut birouri pentru siguranta turistilor. Probabil exista si situatii de conflict, cazuri izolate, care nu ii afecteaza insa pe turisti. Nu mi-a fost frica de nimic. Erau si ei la fel de curiosi ca si mine.

Oameni liberi si fericiti, asa i-am cunoscut eu. Oameni care erau curiosi sa ma miroasa, oameni care traiesc frumos, oameni normali care isi doresc sa construiasca familii, oameni care mai cred in oameni si in iubire. Chiar exista acest loc si eu inca sunt acolo…cu gandul nu cu fapta, dar cu speranta ca ma voi intoarce macar inca o data.

 

Lasă o impresie sau un comentariu

6 thoughts on “Am fost odata in Namibia

  1. Ana

    Alina, ai putea da mai multe date despre viza? Cum se poate contacta Ministerul de Afaceri Interne din Windhoek? Online nu pare posibil, alternativa pentru romani fiind Ambasada din Viena din cate stiu. Merci!

  2. Viviana

    dar cum si-a pus coroana amprenta cand nu fu-se colonie britanica? “Oameni care erau curiosi sa ma miroasa” – chiar??

    nu mai zic nimic

    1. Alina Rotaru

      Din cate am citit a fost mare aglomeratie de influente…insa povestea o stiam de la familia la care am locuit. Iar cu mirositul pe strada, chiar asa a fost 🙂 fizic! Veneau asa aproape ca le simteam respiratia pe ceafa. Multumesc pentru mesaj.

  3. Alina Rotaru

    Poate si pentru ca ni se intampla rar 🙂 exact asa ma simt si eu…schimbata, marcata si nostalgica. In fiecare zi imi trece prin cap sa fug :)))

  4. Iulia

    Am fost odata in Boa Vista, Cape Verde. A fost primul meu contact cu lumea din afara Europei si m-a schimbat enorm. Trecand de la paragraf la paragraf, mi s-a incetosat privirea de nostalgie, de dor, de dorinta de a fi acolo si de a nu ma mai intoarce.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Close