Santorini – între legendă și realitate

Print Friendly, PDF & Email

Santorini este o insulă care te pune puternic la încercare. Eu am vizitat-o într-o singură zi, din păcate, deoarece eram cazată în Creta, deci a fost un fel de excursie opțională. Evident, mi-ar fi plăcut să stau mai mult de-o zi, însă în această conjunctură nu s-a putut, prin urmare am exploatat acea zi la maxim. Fotografiile, absolut superbe, pe care toți turiștii care au vizitat aceste locuri le postează peste tot, te fac să îți dorești sa ajungi aici măcar o data in viață.

11894303_1606587572962759_2788536364091853004_o

Imi doream de mulți ani să vizitez Santorini deoarece, dintre toate insulele despre care am citit, ea a fost cea care mi-a trezit cel mai mare interes, care m-a fermecat cel mai tare. Am citit multe articole despre și am călătorit acolo, cu sufletul, de multe ori înaintea călătoriei reale. Aveam așteptări mari, călătoream cu imaginile în gând și, după o croazieră matinală de două-trei ore (croazieră foarte frumoasă, pe un vas foarte confortabil, de altfel), abia așteptam să ajung.

12767230_1668921186729397_986498656_n

Am privit cu emoție și teamă faimoasa Caldera (craterul vulcanului) prin care am intrat în portul insulei, vulcanul din imediata apropiere și apele de un albastru profund, nemaiîntâlnit, care îmi lăsau senzația că ascundeau pericole înfiorătoare. Odată coborât de pe vas pregătește-te, însă, pentru o altă primă impresie decât cea pe care, probabil, o ai în minte. Eu nu m-am pregătit, așa că dezamăgirea și-a făcut culcuș în sufletul meu, în cele 30-40 de minute în care am traversat insula, cu un autocar. Peisaje aride (Santorini este o insulă stâncoasă vulcanică), mai aride poate decât în orice alt loc arid pe care l-am vizitat, case mici si oarecum neîngrijite, în diverse culori (nu albe), străzi strâmte și uneori murdare, plantații veștejite de struguri și tomate cherry, nisipuri negre…

5

Priveam dezolată pe geamul mașinii și nu înțelegeam unde am ajuns. Fusesem atât de acaparată, în trecut, de imaginile din Santorini, cele cu clădiri albe, cupole albastre, piscine și terase elegante, făcute pe sau în stâncă, încât nu îmi închipuiam că nu ar putea fi toată insulița așa. Intr-adevăr, stâncile negre, abrupte, nu lipseau, albastrul mării era unic și al cerului, la fel. Întotdeauna mă documentez înainte de a vizita un loc, riguros chiar, dar cu Santorini nu o făcusem. Mi-au rămas în minte imaginile idilice văzute în fotografii și am trăit cu impresia că toată insulița se rezumă la ele. Acum o aveam în fața ochilor și mi se înfățișa ca o fată, de o frumusețe rară, pe care o vezi în poze superb machiată și care, după ce își spală fața, devine fadă, ștearsă, comună, de nu o mai recunoști.


Ghidul ne promitea întruna frumusețea aceea din reviste, citindu-mi parcă trăirile interioare și încercând să mă liniștească. Am ajuns, la un moment dat, într-o parcare mare în care am văzut și alte autocare, prin urmare am înțeles că acolo vom coborî. Așa a și fost. Urma să vizităm Oia, orășelul emblematic al acestei insule atât de controversate pentru mine. Am primit câteva ore libere, înainte de reîntâlnirea cu grupul, așa că am pornit către o străduță înspre care vedeam că se îndreaptă toată lumea. Am trecut pe lângă mulți negustori de fistic (în Santorini crește un soi foarte bun de fistic și vă recomand să îl gustați măcar, dacă ajungeți acolo, deoarece chiar e foarte bun), alune caramelizate, cutiuțe cu fructe proaspete sau tomate cherry care, și ele, se cultivă pe insulă și sunt deosebite. Am urcat apoi pe o altă străduță, îngustă, mărginită și ea de fel și fel de negustori, oameni foarte politicoși care te invită, zâmbitori, să le testezi produsele și care te salută, la fel de zâmbitori, atunci când ieși fără să cumperi nimic.

11894589_1612579979030185_6059191497953121667_o

După vreo 5-10 minute de urcat am ajuns în.. fotografiile din Santorini. Nu îmi venea să cred! Căldura, oboseala, dezamăgirea, toate mi-au dispărut într-o clipită! Erau acolo, toate peisajele, toate clădirile, toți oamenii din imaginația mea. Eram fericită, așa că am străbătut în întregime orășelul acesta mic și fermecător, am coborât și urcat toate scările pe care se putea coborî sau urca, mi-am băgat capul în toate terasele și restaurantele pe lângă care am trecut, am intrat în toate cotloanele lui, am făcut poze și i-am mulțumit Universului pentru acest loc.

11889626_1606587609629422_7657963750050227418_n

Deși este doar o mică parte a insulei, o eclipsează total pe cea mare, uiți de tot ce-ai văzut până atunci și singurele imagini pe care le păstrezi, în suflet și pe retină, atunci când spui “Santorini”, sunt cele ale orășelului cu clădiri albe și acoperișuri albastre, ‘decorat’ cu leandri superbi în ghivece de lut, parcă sculptate, orășel așezat pe vârfurile stâncilor negre, înalte și abrupte, scăldate într-o mare de cerneală și acoperite de un cer incredibil de senin și frumos. Imagini unice, de o frumusețe aparte.

11894612_1612580289030154_684624945375386589_o

Ne-am oprit să luăm prânzul pe o terasă cochet aranjată. Mâncarea a fost cam ca și în Creta (și în restul Greciei, bănuiesc): bună, aromată, simplă. Nimic diferit, exceptând prețurile care, da, sunt mai ridicate, în unele locuri chiar semnificativ.

8

Vinul, în schimb, a fost cel mai bun vin (alb) pe care l-am băut până atunci, și nici după nu am dat de altul mai bun. Ghidul ne spusese deja că vinul din Santorini este foarte bun și renumit, datorită solului deosebit în care cresc strugurii, și oricum mai citisem acest lucru înainte, însă nu am crezut că este chiar ATÂT de bun. In consecință, nu am ratat o mică cramă pe care am văzut-o la întoarcere; am intrat și, spre surprinderea noastră, majoritatea vinurilor expuse se puteau gusta. Mi s-a părut ceva genial! Am gustat vreo opt și am ales, cu greu, două. Dacă nu aș fi fost condiționată de bagajul pentru avion, le cumpăram pe toate opt. Prețurile începeau de pe la 8 euro sticla și nu știu unde se terminau, noi am plătit 30 de euro pe sticlele noastre. Pentru mine a fost un chilipir, având în vedere cât de mult îmi place vinul alb și cât de greu găsesc câte unul care să mă cucerească 100%. Imi plac și vinurile roșii sau rosé, însă îl prefer pe cel alb. Pe drumul către autocar ne-am mai cadorisit cu niște suveniruri, și am hotărât că vom veni fără îndoială, în viitorul apropiat, să petrecem câteva zile aici, exclusiv, deși nu îmi place deloc să repet destinațiile îndepărtate. Santorini, însă, merită din plin.

11891442_1606587472962769_7511779852900086327_o

Am vizitat și Fira, capitala insulei, un orășel foarte frumos și acesta, asemănător cu Oia dar totuși altfel, mult mai aglomerat, cosmopolit, plin de magazine, tarabe, baruri, restaurante.

2

In cele aproximativ 10 ore petrecute pe insulă cred că am reușit să vedem esențialul, prima mea impresie a fost total anulată și am plecat 100% fermecată și îndrăgostită de această micuță minune din mijlocul mării.

fira

Am reușit chiar și să vizităm vulcanul și să facem baie în apele lui termale! Nu aș repeta această ultimă experiență, mi s-a părut prea sumbră și am avut constant un nod în stomac. Bine, nodul în stomac l-am avut pe tot parcursul zilei, la urma urmei ne plimbam pe un vulcan activ care poate erupe oricând.

6

Acest fapt este un alt motiv pentru care, se spune că, trebuie să vizitezi Santorini cât de repede, deoarece nu se știe cât timp va mai exista.

4

Lasă o impresie sau un comentariu

4 thoughts on “Santorini – între legendă și realitate

  1. Andreea

    Nu!! Santorini nu într-o zi! E cea mai mare greșeală! Noi am fost in 2015 in honeymoon o săptămână. Mă așteptam la peisajul arid, e insula vulcanică totuși, de unde verdeață, am căutat luni întregi chestii pe net, m-am plimbat chiar și cu google maps pe străzi. Cineva ne-a zis că o să murim de foame că nu găsim decât gyros și caracatițe prin restaurante. Tot o zi fusese pe insula. Dar când am ajuns și visul a devenit realitate, nu am fost absolut deloc dezamăgiți. Căsuțele nu sunt albe peste tot, dar nu îmi amintesc sa fi fost multicolore, nu contrazic, doar zic. Nu vreau sa supăr. Nu am fost cazați în Oia pentru că e extrem de scump și fără intimitate. Am închiriat mașină și ne-am plimbat peste tot: Pyrgis, Megalochori, Perioada, Mamari, tot,tot,tot. Insula e superbă sine păcat să o ratezi într-o zi. Și nu va cazați în Perioada și Kamari. Ratați tot. Recomand Akrotiri ca o alternativa a Oiei. Este pe partea opusa Oiei, este pe caldera și mult mai ieftina. Santorini nu e o insulă de o zi. Este superbă și trebuie descoperită, nu alergată.

    1. Marius

      Multumim frumos Andreea! Noi te invitam sa “pui pe hartie” un articol despre aceasta destinatie cu toate locurile si pinturile descoperite de voi. Promitem ca il publicam!

  2. martha popa

    Indraznesc sa scriu deoarece pot spune ca am vazut cam 80% din Grecia…o tara extraordinara, oameni frumosi si veseli(asta daca ocolim Atena) si as vrea sa va impartasesc si eu concluziile mele overall despre locurile care chiar merita vazute.In clasamentul meu pe primul loc si detasat se afla Santorini pentru ca are de toate si peisajele sunt mirifice, este total diferit de restul insulelor si este destul de accesibila ca preturi.Anul acesta ma intorc acolo pentru a 3 ea oara si deja ma gandesc sa imi iau acolo o garsoniera ceva cat de mic pentru ca este paradis. Pe zona de cazari va recomand Kamari, luate cazarile din primavara si va dau urmatoarele nume de hoteluri care sunt la buza apei: Seaside Beach hotel, Kamari beach hotel, Nissia apartments, Arion bay, Boat house hotel. Sunt verificate de mine deja si sunt ok. Ca si activitati care chiar merita facute: mers la vinaria santowines, mers in excursia de seara cu cina pe king thira, akrotiri -situl arheologic, vizita cu masina proprie prin fira, oia si mers la far. Nu luati optionale cu vulcanul ca este ingrozitor de cald , apa f rosie (pateaza costumele), daca aveti un numar mai mare de zile va recomand ferryboat pana la insula Naxos.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*