Santorini – drumuri printre apusuri, istorie si plaje

Print Friendly, PDF & Email

Santorini este unul dintre cele mai frumoase locuri ale lumii, cea mai cunoscuta dintre insulele cicladice, cea mai vizitata dintre insulele grecesti, ravnita de turistii din intreaga lume si calcata de aproape doua milioane de vizitatori anual. Ce-i atrage in Santorini? Acea uimitoare caldera plina cu apa intunecata a Marii Egee si imaginile ca de carte postala ale soarelui care mangaie, la apus, casutele albe ce par agatate de stanci intr-un echilibru fragil.

Oia, Santorini – Probabil cel mai faimos apus de soare din lume

Dar Santorini este mai mult de atat – are o geologie unica, o istorie tumultuoasa, traditii vechi pastrate pana in prezent, o cultura  si o atmosfera autentica, legende transmise de-a lungul vremurilor si multa, foarte multa frumusete naturala salbatica.

Santorini: povești despre vin, bărbați și… măgari

Da, Mama Natura a fost neiertatoare cu Santorini, dar ne-a lasat o opera de arta nascuta din cea mai mare eruptie vulcanica din istoria omenirii. Aici, arhitectura caselor – unele dintre ele construite in stanca, altele agatate de stanci – reflecta ingeniozitatea si maiestria oamenilor. Santorini iti intinde capcane la fiecare coltisor, te imbie sa te opresti, sa privesti, sa admiri, sa te minunezi, sa fotografiezi. Si sa iti doresti sa vezi, cu fiecare zi care trece, din ce in ce mai mult. Apusul de soare la marginea calderei este de neuitat, dar acum va invit la o plimbare prin cateva din satele insulei.

Portul Athinios

Primul contact cu Santorini – Portul Athinios, pentru ca am ajuns cu ferryboatul din Naxos. Este portul nou al insulei, portul comercial, locul unde vin navele care asigura legatura cu Pireu si cu o multime de alte insule (Folegandros, Naxos, Ios, Milos, Creta, Amorgos de exemplu). Traficul este foarte mare: autocare, masini de marfa, tiruri, autoturisme si o multime de turisti. Plus autobuze locale, taxiuri, agentii de turism si firme care ofera servicii de transfer catre hoteluri.

Sfaturi:

  1. Cautati hotel care sa asigure transfer inclus in pretul cazarii (noi asa am avut si am fost foarte relaxati);
  2. Daca  nu gasiti, evitati taxiurile (pot cer si 100 euro pana in Fira) si feriti-va de serviciile de transfer – profita de ignoranta si lipsa de informare a turistilor, de dorinta lor de a ajunge cat mai repede la hotel si au tarife mari: pornesc de la 50 euro/2 pers, dar pot accepta chiar si 20 daca stiti sa negociati. Mie mi se pare mult, pentru ca pana in Fira nu sunt decat 11 km!
  3. Utilizati cu incredere autobuzele locale: circula la fiecare jumatate de ora iar biletul costa 2,30 euro/pers in orarul de zi si 2,90 pentru cursele de noapte, intre 0.30 si 5.00. 

 

Portul Athinios este inconjurat de stanci vulcanice inalte iar drumul care duce catre capitala insulei este spectaculos, ingust, serpuitor, cu multe curbe in ac de par. Inainte de a porni din port cu microbuzul care venise sa ne ia, ma uitam la masinile care urcau una in spatele celeilalte luptandu-se cu panta abrupta. Din orice directie ai privi, de la urcare sau coborare, privelistile care se desfasoara in fata ochilor insetati de frumos sunt uimitoare. 

Fira

Fira – sau Thira – este capitala insulei si singura localitate catalogata ca “oras”, toate celelalte sunt sate si apartin de municipalitatea Thira. Se afla pe coasta de vest a insulei, pe arcul interior al calderei, cocotata pe marginea unei stanci impresionante la peste 200 m deasupra nivelului marii iar o simpla plimbare pe faleza ofera privelisti minunate catre micile insule-surori: Thirassia, Aspronisi si Nea Kameni cu vulcanul ei.

Aici este centrul cultural si comercial al insulei, este epicentrul vietii sociale si al divertismentului: galerii de arta, magazine de bijuterii, de cadouri, de suvenire, de imbracaminte si accesorii, agentii de turism, baruri, cluburi, restaurante, orice iti trece prin minte gasesti aici. In Fira se afla unele dintre cele mai importante muzee ale insulei – Muzeul Thirei Preistorice, Muzeul Arheologic, Muzeul Megaro Gyzi (parte a centrului cultural omonim), Muzeul Folcloric si cateva dintre faimoasele si foarte fotografiatele biserici alb-albastre ale insulei: Catedrala Ortodoxa Metropolitana, Catedrala Catolica Sf Ioan Botezatorul, Manastirea Surorilor Dominicane, Bisericile Sf Mina, Sf Irina, Sf Teodor, Sf Gerasimos si inca altele. 

Muzeul Thirei Preistorice prezinta istoria insulei din vremurile preistorice si obiectele descoperite in timpul sapaturilor de la Akrotiri, orasul care a fost ingropat sub cenusa. Muzeul Arheologic se afla chiar in centrul orasului, in apropierea terminalului telecabinei si prezinta lunga istorie a insulei, precum si artefacte de ceramica, figurine din lut si binecunoscutele statuete kouros.

Muzeul Megaro Gyzi este adapostit intr-un vechi conac de familie din secolul 17, in cartierul catolic al orasului si prezinta o colectie de gravuri autentice, manuscrise istorice, picturi si fotografii vechi care ne amintesc de istoria furtunoasa a insulei de la dominatia venetiana pana in prezent. Muzeul este parte a centrului cultural omonim fondat la sfarsitul anilor ‘70 la initiativa si cu sprijinul financiar al Diecezei Catolice din Fira. Aici se organizeaza diverse evenimente culturale, concerte, spectacole de teatru, expozitii de pictura unde vizitatorii au acces gratuit.

Muzeul Folcloric se afla in Kontohori, o suburbie a Firei la 1 km distanta pe drumul spre Oia si este gazduit de o casa traditionala din Santorini, o casa-pestera veche din 1861. Atmosfera tipica acelor locuinte este recreata pana la cele mai mici detalii. Sunt amenajate o vinoteca, o crama si ateliere traditionale – ale fabricantilor de butoaie, ale tamplarului sau ale celor care confectionau incaltaminte. De asemenea sunt expuse o presa pentru vin, vase vechi pentru depozitarea alimentelor, costume populare, litografii, manuscrise si carti vechi din Santorini si imagini ale vietii pe insula in ultimii ani surprinse in lucrarilor unor pictori care si-au gasit inspiratia in insula. 


Sfat: Puteti cumpara un bilet special, valabil 4 zile, care permite intrarea in 5 locatii: Situl Atheologic de la Akrotiri, Thera Antica, Muzeul Arheologic si Muzeul Thirei Preistorice din capitala si Colectia de Icoane si obiecte ecleziatice din Pyrgos (in Biserica Agia Triada a Manastirii Profitis Ilias – pret 12 euro.


Strazile inguste, pietruite, din varful stancii, acelea care te poarta de-a lungul calderei, sunt ca un labirint – te urca, te coboara, te rasucesc si te intorc uneori in puncte prin care ai mai trecut. Dar plimbarea aceea nu-i deloc plictisitoare pentru ca ofera posibilitatea de a vedea stilul arhitectural traditional: casele-pesteri – yposkafa – sapate in roca vulcanica de catre oamenii de rand si locuintele obisnuite ridicate pe pamant, casele fermierilor, ale capitanilor, ale clasei sociale superioare. Multe dintre ele au fost transformate si sunt in prezent hoteluri de lux, restaurante, baruri. 

Din Fira se poate face o drumetie placuta catre Oia, in nordul insulei, pe o poteca veche ce merge chiar la marginea stancilor si ofera privelisti minunate asupra imensitatii calderei. Nu-i o plimbare tocmai usoara pentru ca sunt aproape 13 km si minim 3 ore de mers pe jos, care sigur se fac 4 spre 5, pentru ca te opresti des sa admiri, sa te minunezi, sa te bucuri de vederile spectaculoase din jur. Acolo, zic eu, este adevarata frumusete a insulei, acea frumusete salbatica, ancestrala, adanc inradacinata in liniste, in tacerea din jur, in roca neteda a cararii si in albul micilor biserici intalnite din loc in loc.  

Firostefani

La mai putin de jumatate de ora de la plecarea din Fira am ajuns deja in Firostefani, un satuc aflat ceva mai sus decat capitala, dar mai linistit, mai intim, mai traditional, cu alei fermecatoare si casute cochete. Numele este compus din “Fira” si “Stefani” (coroana), inseamnand “coroana din Fira”, tocmai datorita pozitiei geografice mai inalte.

Desigur, ofera aceleasi privelisti spectaculoase spre mare, spre caldera si vulcani. Unul dintre locurile iconice ale insulei, pe care l-am vazut reprodus pe multe din cartile postale din Santorini l-am intalnit cand am facut aceasta plimbare: Biserica Sf Teodor cu domul ei albastru si cele trei clopote, o imagine ce seduce privirile si camerele foto. Un loc foarte popular, un punct de reper al Firei care arata exact ca in cartile postale, nu trebuie sa faci nimic special, doar sa ajungi acolo si sa te bucuri de priveliste. Daca ai noroc si gasesti biserica deschisa îi afli si povestea, una foarte interesanta. Demult in trecut, aici erau doua mici capele catolice: una dedicata Fecioarei Maria si cealalta Sf Teodor. Pe la jumatatea secolului 16 un marinar a adus din Rusia o icoana reprezentand-o pe Fecioara Maria cu Pruncul Iisus in brate. Pentru a o onora pe Fecioara, comunitatea catolica a construit o biserica mai mare in locul celor doua capele. Curand, printre credinciosi s-a raspandit ideea ca acea icoana ar fi miraculoasa. Si a inceput discordia intre catolici si ortodocsi. In loc sa uneasca cele doua comunitati in credinta lor catre Fecioara Maria, icoana i-a divizat. Catolicii spuneau ca le apartine lor pentru ca ei au adus-o din Rusia, in timp ce ortodocsii o revendicau pentru ca era executata in stil bizantin de un preot ortodox. De trei ori au furat ortodocsii icoana – prima data la sfarsitul secolului 18, a doua oara pe la inceputul secolului 19 cand au restituit-o bisericii catolice numai dupa interventia patriarhului din Constantinopol  si a treia oara au inapoiat-o numai dupa ce au fost amenintati de o nava de lupta franceza. De atunci, a ramas acolo pentru a se inchina la ea atat catolicii cat si ortodocsii. 

Din Firostefani continuam plimbarea spre Imerovigli aflat la numai 1 km distanta. Pe drum ne oprim putin la Manastirea Agios Nikolaos. Ocazie cu care ii aflam istoria. A fost construita in 1651 de catre familia Gyzi, una dintre putinele familii ortodoxe de pe insula in acele vremuri, care a hotarat sa isi transforme capela privata intr-o manastire ridicata in onoarea a trei sfinti: Sf Pantelimon, Zoodoxos Pighi – “datatorul de viata” in limba greaca – si Sf Nicolae. In prezent, aici sunt un muzeu folcloric si un muzeu ecleziastic cu icoane bizantine rare. 

Skaros

La un moment dat, zaresc in stanga noastra o poteca ce parca duce direct spre mare. De fapt, coboara catre Skaros, o colina stancoasa care iti da senzatia ca iese din albastrul Egeei. Demult, aici a existat un castel impunator si a fost locul principal al congregatiei crestine pana spre inceputul secolului 19. Skaros a fost chiar capitala insulei pana cand a fost mutata in Fira, care era mai accesibila dinspre mare. Din pacate, castelul a fost aproape complet distrus de cutremurul din 1956. Nu a fost si nu va fi reconstruit dar ramasitele zidurilor care se vad astazi pe acel loc sunt romantice si misterioase in acelasi timp, mai ales invaluite de razele blande ale soarelui la apus. Si, cum sta tacut la marginea stancii, parca-i un strajer ce apara in continuare insula. Legendele spun ca niciodata in decursul existentei lui de 600 de ani, castelul medieval Skaros nu a fost cucerit. 

Noi doar pana aici am mers pe jos, nu am facut tot traseul pentru ca, din pacate, am pornit dupa-amiaza, dupa ce am vizitat capitala. Cel mai bine ar fi fost sa facem aceasta plimbare dimineata,  ca sa nu ne grabim, sa ne putem bucura de privelisti, sa avem timp pentru odihna pe parcurs pentru ca unele portiuni sunt mai solicitante. Dar data viitoare cand vom ajunge in Santorini vom sti ce avem de facut! Am plecat catre Oia cu autobuzul, este statie pe strada principala exact in partea opusa castelului – punct de reper: Sunbird Santorini Rent a Car, drumul dureaza mai putin de jumatate de ora si a costat 1,80 euro/pers.

Transportul public in Santorini este asigurat de KTEL iar aici aveti orarul autobuzelor (il puteti chiar printa) si preturile:
https://www.ktel-santorini.gr/images/pdfs/ktel.pdf sau
https://www.ktel-santorini.gr/index.php/en/services-eng/timetable-summer-eng. 

Oia

Oia – se citeste Iia – se numea cu mult timp in urma Apano Meria care in greaca inseamna “locul de sus”, pentru ca satul este construit pe versantul calderei, in punctul cel mai inalt al coastei nord-vestice. Este unul dintre cele mai pitoresti locuri din insula, este renumit pentru unele dintre cele mai faimoase apusuri din Grecia, este mai frumos si traditional decat Fira si mai putin aglomerat in timpul zilei, exceptand orele care preced apusul, atunci cand o multime de turisti se revarsa pe stradute pentru a se bucura de spectacolul oferit de Maria Sa Soarele. Oia este un loc idilic, pasnic, linistit, care prinde viata doar in timpul apusului, un sat istoric care a fost puternic legat de viata maritima a locuitorilor insulei. La apogeul dezvoltarii navale a Greciei – intre secolele 18 pana la mijlocul secolului 20 – flota greaca avea cca 2500 de nave, iar 170 dintre ele erau din Santorini si conectau micul port Amoudi din Oia cu orasele din vestul Europei, de la Marea Mediterana, Marea Neagra, Marea Rosie  si Oceanul Atlantic pana dincolo de Stramtoarea Gibraltar. Viata locuitorilor din acele vremuri se poate vedea si in stilul arhitectural al satului: casele marinarilor – hyposkafa – erau sapate direct in stanca vulcanica si aveau vizibila doar intrarea in forma de arcada, protejandu-se astfel de pirati. Cativa metri mai sus erau casele capitanilor si armatorilor – kapetanospita – ca niste conace neoclasice, mai mari si mai confortabile, desigur, decat acele modeste case rupestre. De altfel, Oia era cunoscut drept “orasul capitanilor”.

La fel ca majoritatea localitatilor din Santorini, Oia a fost puternic afectat de cutremurul din 1956, satul a fost parasit iar locuitorii s-au mutat pe continent. Abia in anii ‘80 au avut curaj sa revina si au inceput reconstructia, cu mare grija si atentie la detaliile arhitecturii traditionale: biserici, mori de vant, frumoasele kapetanospita si hyposkafa au fost restaurate. Este o placere sa te plimbi pe stradute si sa admiri aceste case vechi care acum arata impecabil si este greu sa iti imaginezi ca, in urma cu jumatate de secol, era pustiu. Am trecut pe langa vile mici, discrete, sic decorate, care imi pareau casute de papusi, dar care erau hoteluri de 5*. Si, pentru ca este un sat extrem de fotogenic, Oia este foarte cautat pentru sedinte foto – am intalnit cateva cupluri de tineri casatoriti care faceau fotografii acolo: mirele in costum, mireasa imbracata in rochie, cu voal sau doar cu o cununita de flori pe cap, carau un trepied din loc in loc si se tot fotografiau. Unii aveau si fotograful dupa ei! Pe langa spectacolul apusului de soare, am avut si spectacolul mireselor din Santorini!

Un loc cu un important trecut si o bogata istorie in comertul si transportul maritim nu putea sa nu aiba un Muzeu Maritim: intr-un vechi conac de secol 19, o fosta “kapenospita”, este prezentata istoria nautica si traditia maritima a insulei. Sunt expuse documente, arhive nautice, echipamente, instrumente de navigatie – cu o scurta descriere a utilizarii fiecaruia, replici ale unor nave care au apartinut locuitorilor, uniforme, portrete, figurine, fotografii, picturi ale unor barci cu panze. Muzeul a fost fondat in 1951 de catre capitanul Marinei Comerciale din Santorini si a fost gazduit in casa bunicului sau pana cand, in 1990, s-a mutat in locatia actuala, aceasta casa de capitan fiind donata de catre una dintre familiile instarite din Oia.

Din 2010 cladirea Comunitatii Oia gazduieste Muzeul Instrumentelor Muzicale – o expozitie unica de instrumente muzicale antice, bizantine si post bizantine, copii fidele ale celor originale, realizate dupa studierea diferitelor surse istorice. Colectia apartine unui muzician si compozitor grec cunoscut pentru reorchestrarea vechii muzici grecesti si bizantine, exponatele fiind realizate de el insusi. Pentru a recrea imaginea completa a instrumentelor muzicale antice, vizitatorii pot experimenta sunetul fiecaruia  printr-un mecanism sonor special. Traditia muzicala a unei zone ofera informatii despre cultura si evolutia sa in timp si astfel vizitatorii pot nu doar admira, dar si invata despre vechea civilizatie din Santorini prin intermediul instrumentelor folosite din 2800 i.Hr. pana la inceputul secolului 20. Aceasta a fost dorinta domnului Cristodoulos Halaris, creatorul muzeului: de a pastra muzica si a o transmite urmasilor ca parte a unei civilizatii in continua schimbare. Este un muzeu diferit de cele de istorie sau arhitectura unde am admirat civilizatia preistorica avansata a insulei, dar este in stransa legatura cu ele pentru ca prezinta viata locuitorilor dintr-o alta perspectiva. Orar de vizitare: zilnic 10-14 si 18-22.

Oia are un mic port – Ammoudi, la care se poate ajunge coborand niste trepte… multe… vreo 300. Coborarea e cum e, insa urcarea este de-a dreptul ucigatoare! Dar merita efortul, este frumusel, cochet, romantic, are cateva taverne si restaurante care servesc peste si fructe de mare proaspete si o priveliste superba, drept pentru care se aglomereaza seara, desigur, inaintea faimosului apus. 

Pyrgos

Fosta capitala a insulei pe la inceputul anilor 1800 si cel mai bine pastrat sat medieval din Santorini, Pyrgos pare neschimbat de trecerea timpului. Numele lui inseamna “turn” si, pentru ca a fost ridicat pe un deal, departe de mare si inconjurat de ziduri, asta era menit sa fie: un turn defensiv.  Este, dupa parerea mea, cea mai frumoasa asezare autentica, traditionala din Santorini, cu cea mai frumoasa arhitectura medievala, cu un farmec si o eleganta subtile, un loc unde simti linistea si te poti bucura de modul simplu si relaxat al vietii grecesti. Sa ratacesti pe strazile inguste, pietruite si printre casutele albe este cel mai bun mod de a-l vizita. Eu m-am simtit ca intr-un film vechi de cateva sute de ani, ma plimbam si “vedeam” aievea cum era viata in Grecia acelor vremuri. Pyrgos este un loc in care pierzi notiunea timpului, nu doar a orelor care trec ci efectiv a anilor in care traiesti, a secolului in care te afli. Este un sat care te capteaza si te duce in trecut, un loc din care te desprinzi cu greu si ai nevoie de ceva timp pentru a te reacomoda si a te reconecta la prezent. 

Este situat la o distanta relativ scurta de Fira – sunt mai putin de 8 km, dar pentru ca nu are acele faimoase apusuri de la marginea calderei, a fost ferit, cel putin deocamdata, de hoardele de turisti care coboara de pe vasele de croaziera. Principala atractie este castelul venetian – Kastelli, cel mai bine pastrat dintre cele cinci castele-fortareata construite in Santorini pe vremea dominatiei venetiene. A fost construit in secolul 13 ca un amfiteatru, pe deal iar dupa ce au disparut amenintarile piratilor, casele s-au extins in afara zidurilor si satul a luat forma actuala. De la Kastelli, privelistile sunt spectaculoase, cu vederi superbe ale ambelor parti ale insulei, ale vailor inverzite, ale intinderii nesfarsite a marii. Parca ai avea intregul Santorini la picioarele tale! 

Un loc extrem de interesant in Pyrgos este “Santorini of the past” – un centru cultural care ofera vizitatorilor oportunitatea de a vedea modul de viata domestic, rural, traditional din insula asa cum era in trecut. Este recreata si prezentata viata unei familii, de la locuinta simpla si obiectele de uz casnic, pana la uneltele care erau folosite in activitatile de zi cu zi, in prepararea hranei, in procesarea rosiilor, in procesul de culegere, producere si imbuteliere a vinului. Este un centru cultural modern care ne spune povestea trecutului insulei asa cum a fost inaintea venirii turistilor. Este un must-see pentru turisti, o experienta unica ce imbina istoria, cultura si mostenirea gastronomica din Santorini.

Mesaria

Pe drumul dintre Fira si Pyrgos se poate vizita Mesaria – un sat destul de mare, localizat chiar in centrul insulei. Denumirea lui vine de la cuvantul grecesc “mesi” – mijloc. A fost candva un loc bogat pentru ca era centrul industriei din Santorini, de aceea au si ramas cateva conace frumoase din secolul 19. Unul dintre ele se poate vizita: Argyros Mansion, resedinta unui bogat mosier santorinez este astazi un martor elegant al vremurilor de glorie ale secolelor 18-19.

Cu mult inainte ca Santorini sa cucereasca turistii cu frumusetea sa, vinurile produse in insula erau celebre peste tot in lume iar familia Argyros juca un rol important in producerea si exportul lor. Astazi, conacul familiei ni se deschide noua, calatorilor si ne prezinta cu noblete si rafinament viata unei familii bogate din acele vremuri: tavane pictate, mobilier elegant, dantelarii si portelanuri fine. Frumusetea unei alte ere pe Santorini! Si singura casa privata din insula care se poate vizita.

Exo Gonia

Trebuie sa va spun si despre Exo Gonia, prin care am trecut la un moment dat. Nu mai stiu de unde ne intorceam catre Fira cand am hotarat sa coboram din autobuz, sa mai mergem pe jos prin sate urmand ca mai spre seara cu un alt bus sa ne continuam drumul. Am vazut un indicator pe care scria Exo Gonia si ne-a sunat interesant, asa ca i-am spus soferului ca noi coboram. S-a uitat nedumerit, ne-a intrebat din nou: “aici?”, i-am confirmat si, cand coboram, ne-a facut o urare: “see you tomorrow”!! Nu am inteles niciodata de ce unora li se pare atat de ciudat sa mergi pe jos cativa kilometri… Exo Gonia este tot un sat traditional, o combinatie de case vechi si noi, de conace si biserici frumoase. Cea mai importanta este Biserica Sf Haralambie – Agios Charalambos, fondata la inceputul secolului 18 ca manastire pentru calugari, demolata si reconstruita de vreo doua ori de-a lungul timpului. V-am amintit de ea pentru ca este una dintre cele mai mari trei biserici din Santorini si pentru ca doar aceasta si Panagia Episkopi din satul alaturat sunt singurele doua biserici cu acoperis din tigla de pe insula, spre deosebire de toate celelalte biserici santorineze care au cupolele alb-albastre.

Emporio

Mai spre sud, la 12 km de Fira, este Emporio care, cu cei 3000 de locuitori este cel mai mare sat al insulei. Numele lui inseamna “afaceri, comert” in limba greaca si indica faptul ca aici a fost centrul comertului insular. Evident, este un sat traditional, cu case albe frumos conservate si mici taverne care servesc mancaruri delicioase. Principala atractie este fortareata medievala, unul din cele cinci Kastelli din insula, care proteja tranzactiile comerciale in vremurile medievale. In castel este o biserica foarte veche, se pare ca din secolul 16 iar in apropiere ruinele Turnul Nimborio care era folosit ca turn de veghe si de refugiu.

Am lasat pentru sfarsit locurile unde am facut plaja: Akrotiri, Perissa si Kamari. In Akrotiri am vazut al doilea cel mai frumos peisaj din Santorini, dupa caldera – Red Beach: este impunator, este uimitor, este un spectacol salbatic cu stanci mari, rosiatice, abrupte ce strajuiesc o plaja cu pietricele rosii care impreuna cu apele de un albastru inchis creeaza o imagine fantastica.

Ascunsa dupa un promontoriu stancos este White Beach – o plaja mica si frumoasa inconjurata de stanci albe si acoperita de pietricele de aceeasi culoare. Un loc greu de atins la care se ajunge doar cu barca: 10 euro/pers/sens.

Akrotiri

Satul Akrotiri are doua comori istorice. Primul obiectiv este situl arheologic – caruia i se mai spune “Pompeii din Marea Egee”, un oras preistoric foarte important. Sapaturile arheologice efectuate au scos iveala un intreg oras ingropat sub lava, o asezare care se intindea pe aproape 20 ha, cu case cu etaj decorate cu frumoase picturi murale si strazi cu sistem de drenaj, care indica nivelul de dezvoltare si de prosperitate al localitatii. O asezare minoica distrusa in intregime de o eruptie vulcanica devastatoare in jurul anului 1600 i.Hr. Obiectele gasite in timpul sapaturilor arheologice au evidentiat reteaua larga a relatiilor externe pe care locuitorii din Akrotiri o aveau cu continentul grec, cu Creta, Cipru, Siria si Egipt. De asemenea, pentru ca nu s-au gasit resturi umane, istoricii au ajuns la concluzia ca oamenii au parasit orasul inainte de eruptia vulcanului, alertati fiind probabil de cutremurele care l-au precedat. Si inca un fapt care i-a uimit pe specialisti a fost ca nu s-au descoperit temple, ci ca fiecare casa avea propriul spatiu de cult. Artefactele originale sunt expuse la Muzeul Thirei Preistorice din Fira iar frumoasele fresce ale orasului antic pot fi vazute doar la Muzeul National de Arheologie din Atena.

Al doilea obiectiv istoric din Akrotiri este La Ponta – ruinele castelului-fortareata cu turnul din vremurile medievale. Este tot ce a mai ramas din impozantul castel venetian care a fost aproape complet distrus de otomani dupa ce au capturat insula. In prezent, aici sunt organizate concerte, o expozitie si ateliere de instrumente muzicale traditionale.

Un alt loc numai bun pentru un apus de soare in Santorini, daca doriti sa evitati Oia sau daca doriti sa-l vedeti dintr-o alta perspectiva, este undeva la un capat de drum, la Farul din Akrotiri, santinela in sudul insulei. Zona din jur este plina de taverne care ofera preparate din peste proaspat si fructe de mare, exact ca la Ammoudi. 

Perissa

Perissa este un sat de coasta, o statiune turistica frumoasa in partea de sud-est a insulei, cu hoteluri pentru toate gusturile si bugetele, cu multe restaurante, taverne, cafenele si baruri, foarte dezvoltata din punct de vedere turistic, cu facilitati moderne, dar pastrand un puternic caracter traditional. Plaja este foarte lunga, are 7 km, incepe in Perissa si se continua in satul vecin Perivolos, iar faptul ca se afla la baza Muntelui Mesa Vouno ii da un farmec special. Este o plaja Blue Flag cu nisip negru, vulcanic si perfect organizata: sezlonguri, umbrele, baruri pe plaja, un loc de joaca pentru copii si salvamari. 

Kamari

De cealalta parte a lui Mesa Vouno este un alt sat de coasta: Kamari, destul de asemanator cu Perissa, tot plaja Blue Flag, tot nisip vulcanic si cu aceleasi facilitati. Cand spun nisip sa nu va imaginati acel nisip fin, sunt de fapt niste pietricele extrem de mici, negre, care se incalzesc foarte tare in razele soarelui, motiv pentru care pe plaja sunt poteci cu traverse din lemn pe care sa pasesti. In plus, in Kamari sunt singurele cinematografe din Santorini, unul dintre ele fiind in aer liber, inconjurat de copaci. 

 

Din sat se poate face o excursie catre Ancient Thira – Thira AnticaVa spuneam mai sus ca o eruptie vulcanica imensa de pe la 1600 i.Hr. a distrus Akrotiri si civilizatia minoica iar Santorini a ramas nelocuit timp de multe secole dupa aceea. Abia prin secolul 9 i.Hr. colonistii greci, dorieni din Sparta, s-au mutat pe insula si au inceput sa construiasca un oras, undeva sus, la cateva sute de metri deasupra nivelului marii, un loc pe care l-au ales in mod intentionat asa: era un bun punct de observatie, nu era usor accesibil si oferea siguranta locuitorilor. Dupa cum au aratat monedele descoperite, orasul avea legaturi comerciale foarte dezvoltate atat cu orase grecesti, Corint sau Rodos, dar si cu Libia sau Egipt. Activitatea vulcanica a insulei se pare ca a provocat declinul orasului, iar oamenii au fost nevoiti sa plece. Dar Thira? De ce acest nume? Care este chiar denumirea actuala a insulei? Santorini s-a numit, demult, “Strongili” datorita formei ei rotunde, apoi “Kalliste” – cea mai frumoasa. Cand dorienii au venit pe insula, au redenumit-o “Thira” dupa conducatorul lor, regele Thiras, pentru a-l onora. Acesta este numele oficial al insulei si in prezent. Si acesta este orasul numit Ancient Thira, aflat pe un platou inalt, intre doi versanti abrupti: unul este Mesa Vouno si celalalt este cel mai inalt punct al insulei, pe care se afla Manastirea Profetului Elias. Acesti doi munti sunt conectati de o creasta numita “Sellada”. Ruinele Thirei Antice sunt chiar acolo. Un loc incarcat de istorie si chiar daca nu esti prea pasionat de istorie, privelistile de sus sunt fantastic de frumoase. 

Ce se poate vedea acolo? Chiar inainte de intrarea in oras sunt multe stanci rotunjite in dreapta si in stanga, asemanatoare unor movile – acela era cimitirul si se afla in afara orasului deoarece se spunea ca aduce ghinion daca mortii sunt ingropati langa cei vii. Imediat dupa intrare, sunt doua biserici bizantine din secolele 4-5. Apoi Sanctuarul lui Artemidoros, fondat de un amiral care avusese un vis in urma caruia a decis construirea acestuia. Sunt diverse inscriptii si simboluri reprezentate acolo, majoritatea zei greci si animale: un delfin – simbolul lui Poseidon, un vultur – simbolul lui Zeus si un leu – simbolul lui Apollo. Pe vechea strada principala a orasului am gasit baile romane si Agora – piata. Mai departe, un mic templu doric inchinat lui Dyonisos, Templul lui Apollo si Altarul Zeilor Egipteni, iar spre sfarsit un Teatru Roman impresionant, Sanctuarul lui Apollo Karneios – Dumnezeul dorienilor, Pestera lui Hermes si Hercule si ruinele Gimnaziului din Efebe, o scoala pentru adolescenti din care se mai pot vedea doar cateva ramasite, pentru ca marea ei parte s-a prabusit in mare. Trecutul si istoria acestui loc sunt fascinante iar Ancient Thira este un reper important pentru a descoperi trecutul insulei. 

Cum am ajuns din Kamari la ruinele vechiului oras? Am luat o excursie de la o agentie de turism locala: Ancient Thira Tours, a costat 15 euro dus-intors. Pentru ca de la Thira Antica se poate cobora pe jos catre Perissa si astfel se face un mic circuit de drumetie, exista si varianta de a plati doar drumul de dus 10 euro. Sau cei care au o buna conditie fizica pot face traseul pe jos. Eu nu m-am incumetat, l-am vazut de pe plaja si mi-am dat seama ca-i solicitant si ma va stoarce de energie. Este unul dintre cele mai spectaculoase drumuri de coasta pe care le-am vazut. Nu-i lung, are doar 2,3 km, porneste de la nivelul marii, diferenta de nivel este de 200 m dar este extrem de serpuit – are nu mai putin de 22 curbe “ac de par”! Aveti aici site-ul agentiei de turism cu orarul mini-busurilor: http://ancient-thira.gr/ancient.html. Sa il consultati cu atentie daca doriti sa mergeti, pentru ca nu se poate vizita dupa-amiaza.

Santorini este o insula ce ni se ofera pe de-a-ntregul, care ne incanta ochii si sufletul cu privelistile ei. Dar este si un loc pe care trebuie sa-l cunoastem si pentru asta trebuie sa o intelegem, trebuie sa-i intelegem trecutul geologic si istoria oamenilor care au locuit-o de-a lungul sutelor si miilor de ani. Este o insula cu o poveste unica, o insula a carei forma a fost in continua evolutie, o insula pe care au incercat sa se adapteze si sa locuiasca multe civilizatii si peste care toti care au trecut si-au lasat amprenta. Acelasi lucru facem si noi, in prezent. Eu sper, din tot sufletul, ca multe generatii dupa noi sa se bucure de frumusetea ei. Atlantida nu a disparut complet dupa explozia vulcanului, este acolo si ne asteapta!

Santorini, povestea merge mai departe

Lasă o impresie sau un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*