Marrakesh, locul unde Allah se plimbă printre oameni și mirodenii

Print Friendly, PDF & Email

Incretesc usor nasul. Mmmmm, doar amintindu-mi de Maroc, simt deja mirosurile mirodeniilor din bazare si gustul tajinului. Ah, si prajiturile alea cu fistic,  perfect asezate pe tavile sclipitoare din vitrinele micilor cofetarii… Si capatanile de berbec din Piata Jemaa El Fna, roase pana la ultimul osisor, cu sosul scurs pe barbie, pe care il stergi cu o bucata de turta coapta in fata ta, ca sa nu risipesti nici o picatura! Si prima intalnire cu Atlanticul din viata mea, la Agadir, statiunea care face iesirea acestei tari in lumea moderna. Si ochii mari cat cepele si rasetele cu care iti mai mangai orgoliul de european cand iti dai seama ca ai platit de 3 ori mai mult pe un flecustet colorat!!

Povestea mea de Maroc a aparut intamplator, la un inceput de ianuarie, cu o promotie care nu putea fi refuzata! Escale scurte, scurte in Roma si un pret de te lua rasul. Ca o fi fost o greseala, ca o fi fost un semn divin, cine sa mai stie! Am inhatat frumusel biletelele, ca tot facusem economie si nu fusesem nicaieri de revelion si in doua saptamani eram plecati. Doar putin am pregatit: avion si cazare. Si ceva documentare, cat s-a putut in atat de scurt timp. Am decis ca e timpul, cazul si locul sa merg pe feeling. Atat va zic: am tras lozul castigator!

Era pentru prima data cand puneam piciorul pe pamant african, dar a fost dragoste la prima vedere . De cate ori am mai revenit in Africa, am avut aceeasi senzatie de vant caldut si nisip portocaliu,arome de tajine si tanguit de muezin, combinat cu un ritm de “stai ghinisor, ca tot acolo ajungem!’ care mi-a mers la inima mereu si mi-a dat o stare de bine.Nu m-am simtit nicodata nelalocul meu acolo, printre africani si nici nu am zambit vreodata cu condescenta europeanului care se crede superior. Pur si simplu am savurat fiecare clipa petrecuta acolo, la intensitate maxima!

De departe, cel mai emblematic oras al Marocului este Marrakesh. Intemeiat in secolul 11, cu o istorie zbuciumata, orasul adaposteste peste un milion de locuitori oficial. In realitate, el este un fel de magnet pentru marocanii saraci, care spera sa il apuce pe Allah de picior aici. Numai ca profetul se pare ca e ocupat in zilele noastre mai mult cu turismul, grijile cotidiene fiind usor uitate.

Foto: jcbuck

Aeroportul din Marrakesh e o dantelarie alba in piatra, dar e pazit cu strasnicie de soldati incruntati si inarmati. Curat si elegant, dar mic si fara pretentii, te scoate afara imediat cu viza in pasaport, la numai 6 kilometri de centrul orasului. Autobuzul 19 te asteapta in laterala terminalului sa te duca pana unde ai nevoie, cu doar 30 de dirhami. Taximetristii dornici de un chilipir sar pe tine si ei. Cu mult mai mult, daca nu stii sa te tocmesti. Nefiind prea interesata de ei, le-am aruncat din start  o oferta de 50 de dirhami (cam 4.5 euro) si probabil ca erau in foame mare de au acceptat imediat! Asa ca in 15 minute eram in holul hotelului Diwane, cu niste sucuri uriase in mana si ditamai zambetele lingusitoare lipite pe fetele personalului doritor sa imi insface rucsacelul. Nici rucsacelul nu l-am dat dar nici vreun banut nu i-a gadilat in palma pe doritorii de la receptie! Si asa am stabilit din start parametrii relatiei intre mine si ei: mai usor cu linguseala, mai putin cu jumuleala!!!

Hotelul fain, ce sa zic! Cu apa curgand in surdina, cu verdeata cat cuprinde si culori care mai de care mai trasnite. Dantelarii gipsate si nise ascunse, draperii pe unde te astepti mai putin si niste paturi in care te puteai scufunda ore in sir! Dar cine a venit sa doarma aici? Un scurt refresh, masa la restaurantul hotelului si la drum, ca avem o lume noua de descoperit!

Nici nu am apucat sa iesim din hotel, ca ia ghiciti peste ce am dat?? Un magazinel cu bautura!! Eu am ramas fara cuvinte, stiind ca e problema mare cu alcoolul pe la musulmani. Marocanii astia, insa, au rezolvat repede chestiunea: un anunt scris cu litere mici, mici, mici, zicea ca alcoolul nu se vinde credinciosilor intru Allah, nu se comercializeaza dupa ora opt seara si nu se da decat in punga de plastic negru pt a fi consumat doar  acasa! Zambetele  pofticioase de pe fata domnilor nostri insotitori ne-au facut ziua mai vesela!

Odata inghitita surpriza alcoolica, hop cu nasul direct intre tavi cu baclavale, foietaje cu fistic, prajiturele mici si dulci, dulci, rahat si alte nebunii. Fara nici un anunt de restrictivitate, desigur. Ca niste domnite europene ce ne aflam, am ales delicat cate o bucatica din fiecare sortiment , punand capturile in cutiute frumos bordurate cu dantela colorata de hartie. Vreo 10 minute investite in aceasta activitate, o cutie schimbata de vreo trei ori cu cate una din ce in ce mai mare, papilele gustative deplin satisfacute de rauri de miere si gusturi delicioase si 3 euro mai putin in portofel, asta a fost bilantul la iesirea din cofetaria micuta de langa hotel. Trebuie sa marturisesc  ca, de-a lungul celor patru zile petrecute in Marrakesh, ne-am imprietenit binisor cu marocanii de acolo, dat fiind faptul ca ii vizitam cam de doua ori pe zi!! Ca sa nu dau din casa mai mult!!!

Si pentru ca deja eram obositi, am mai facut doi, trei pasi , si ne-am gandit ca trebuie sa bem si o cafeluta, sa ne mai revenim din oboseala si din dulcegarii! Am cerut cafeaua casei, ca, de, sa fim politicosi! “Avec d`epices?” ma intreaba un facator de licoare de acolo. Ei, cum franceza mea e la nivel de clasa a sasea nu ii puteam raspunde decat da, in speranta ca numitele condimente vor fi ceva parfumat si spumos. Si mintenas, tuciuriul  purtator de tichie cu canafior  a pus o mana de seminte de susan, una de piper negru si o piscatura de nucusoara, alaturi de o lingura bunicica de boabe de cafea intr-o rasnita. Nici n-am avut timp sa inchidem gurile cascate de uimire, ca ibricele aburinde, cu niste gulerase apetisante ne si asteptau sa le bem din cescute frumos pictate cu motive arabesti. Am inchis ochii si am sorbit din maronia bautura. Gatlejul ne-a luat foc, urechile ni s-au inrosit iar mainile au inceput a tremura. Ca sa nu mai zic ca doua zile nu am prea dormit! O cafea atat de minunata nu am baut in toata viata mea. Gustul aprig de iute, parfumat cu nucusoara si ingreunat de susan va ramane pentru mine un gust al Marocului pe care nu il voi uita niciodata. Strasnica experienta!

Dupa o vreme, ne-am mai revenit din socul cafelei cu condimente si ne-am indreptat pasii spre centru, prin arsita de 30 de grade, ca  de inceput de ianuarie, ce sa zic! Ne-am incumetat insa, doritori de cunoastere imediata, sa mergem spre locul unde aveam sa il intalnim, intr-un fel, pe Profet:la moscheea Koutoubia.

De 5 ori pe zi, in piata larga si insorita, continuata cu o superba gradina de trandafiri, unde se afla improzanta moschee, se aduna credinciosii din oras.Moscheea, denumita si Moschea vanzatorilor de carti,datorita apropierii de o straduta unde isi aveau tarabele 100 de vanzatori de carti,  este simpla si austera,impodobita cu arce si brauri ceramice, de culoarea nisipului. Constructia initiala, mesterita prin secolul 12 , se pare ca a fost amplasata gresit, cu o deviatie de vreo 5 grade fata de Mecca. Ca sa mai dreaga busuiocul, constructorii au mai adaugat apoi un hol imens pentru rugaciune, usor mai bine orientat. Numai ca pana la urma, s-a hotarat ca moscheea sa fie daramata si pe acelasi loc si din aceleasi materiale sa fie construita o alta, ca la carte. Numai ca gurile rele, desigur, spun ca acum deviatia ar fi si mai mare, de vreo 10 grade! Dar cine sta cu compasul in mana?

Sursa: Place deJ uma

Cert este ca la momentul amiezii, cand am ajuns acolo, muezinul  striga din toate puterile-ajutat probabil si de niscavai instalatii moderne- din minaretul inalt de 77 de metri, chemand credinciosii la rugaciune. Valuri de oameni intrau in moschee, aveam ireala senzatie ca moscheea se transformase intr-un urias aspirator, care facea sa dispara cumva persoanele care ii treceau pragul, ca altfel nu mi-am explicat unde au incaput atatia oameni.O clipa am inchis ochii si parca l-am si vazut pe Allah prin multime, zambind satisfacut si ingaduitor, poftindu-i pe muslimi sa intre in locasul de rugaciune, promitandu-le o predica-sau cum s-o numi ea la mahomedani- pe cinste!! Nu mi-am putut baga nasul pe acolo, pentru ca vizitatorii si mai ales vizitatoarele nu sunt ingaduiti, dar am citit ca in moschee se afla un minbar, adica locul acela inalt de unde cuvanteaza imamul, unic in lume. El a fost proiectat de un inginer din Malaga, in sec 11 si confectionat intr-un atelier din Cordoba, din lemn de santal si abanos, imbracat in fildes si argint. Desi profetul a predicat de fapt de pe o platforma cu 3 picioare, acum imamul de la Koutoubia urca o scara de 3.5 m lungime si 3.9 m inaltime, cu dantelarii din lemn pretios si intasii de os. Versete din Coran, cu litere de o schioapa, in limbajul Kuti, raman sub picioarele preainaltului imam, fara sa mai aiba vreo semnificatie. Nu e asa ca vi se pare un scenariu destul de cunoscut?

Dar sa lasam credinciosii la moschee si sa ajungem , in sfarsit, in locul cel vestit al Marrakeshului:Piata Jemaa El Fna!

Aflata in patrimoniul Unesco din 2008, Jemaa el Fna este un loc unic in lume. Intinsa pe cateva sute de metri patrati, initial un loc de executie publica, squar al unei vechi moschei, loc de liber schimb si comert de sute de ani, magnificul loc din inima Marrakeshului te cucereste fara tagada, chiar daca intrarea se face pe langa locul unde caii si caprele si alte animale nu au o treaba cu igiena. Odata trecuta strambatura de nasuc european, te vei trezi intr-o lume din 1001 de nopti. Dis de dimineata, poti bea un fresh din portocale proaspete sau poti manca fructe confiate ale caror nume sigur nu le stii chiar pe toate, sau te poti tocmi aprig cu un sacagiu pentru un pahar de apa din sacaua argintata.

Poti face poze cu obraznicaturi de macaci barbary, care iti vor insfaca si ultimul nasturel stralucitor sau poti vedea cobrele dansatoare iesind din cosurile de nuiele, ca acum 500 de ani.

Mai pe la pranz, vei gasi acolo dansatori Cheleuh, care te vor incanta cu piruietele si strigaturile lor, vei putea asculta basme spuse de talmacitorii de limba berbera sau araba sau te vei putea tatua cu henna. Iti poti face parul cretisori, iti poti scoate o masea, doua cu unelte frumos depuse pe o hartie pe pamant. Iti poti trata durerile de cap fie cu descantece berbere fie cu masaje misterioase, poti deveni mult mai potent, iti poti vindeca orice afectiune doresti numai sa reusesti sa ii explici vraciului unde si cum te doare. El oricum iti va da acelasi medicament, oricare ar fi betesugul tau, numai ca sticlutele si prafurile sunt usor de alta culoare.

Iar pe seara…Doamne, pe seara, incepe adevarata distractie si  nebunie!!!  Inainte de amurg, trase de cai sau de atelaje nemaivazute de mine pana acum, incep sa sosesca bucatariile ambulante. Cu mese, cu banci, cu vase imense de gatit, cu gratare, cu vesela, cu lighene si alte accesorii. Deasupra tuturor, troneaza custi cu pasari vii ce vor fi sacrificate pana tarziu in noapte, la cererea clientilor. Vei ramane ca trasnit  gandindu-te cat timp va trebui pentru instalarea acestor calabalacuri si transformarea lor in mici locante in aer liber ce vor umple piata si in jurul carora vor roi cateva mii de flamangiosi si pofticosi. Ei bine, afla ca instalarea se face cat nici cu gandul nu gandesti, iar gratarele se incing inainte de lasarea intunericului. Si atunci sa te vad, draga calatorule, cum ai sa alegi intre tajine-tocaniza de carnita de miel cu smochine sau migdale sau mango , gatita pe carbuni, vreme de vreo doua ceasuri in vasul special cu mot denumit tajine el insusi.

Intre harira, minunata supa de linte cu menta si condimente, pe care o vei da pe gat cat ai clipi;intre minunatele capatani de berbec fierte in oale imense in care se arunca tot felul de condimente si legume

Intre supele de melci si Kefta,  chiftelele cu sos…

Daca nu esti carnivor inrait, poti infuleca fara fasoane niste sardine exceptionale tavalite prin chemoula, un amestec de condimente cu coriandru,paprika, chimen si ardei iute fulgi sau o farfurie de Zaalouk, un fel de zacusca  ce iti va aluneca pe gat fara sa iti dai seama. Alaturi de cel mai bun couscous pe care l-am aflat vreodata.

Nu are sens sa te uiti la cum se spala vasele sau la cum se tin alimentele , pentru ca vei ramane nemancat si nemangaiat. Doar pune-te la masa , fa-ti o cruce cu limba in cerul gurii sa ai sistemul imunitar sanatos si bucura-te de nemaintalnitele arome, culori si vorbe pe care ti le vor asterne vanzatorii in fata.

Linge-te pe degete, vorbeste cu voce tare, razi cu prietenii tai sau cu cei asezati la aceeasi masa. Lasa vantul sa-ti rasfire parul, uita de necazuri si griji,nu te mai gandi ca esti transpirat si cu tricoul murdar de dimineata de cand ai plecat din hotel,da peste cap cu pofta un pahar de fresh din cele mai bune portocale care va bate orice sticla de vin fitoasa din restaurantele cu stele Michelin si bucura-te de libertate. Lucruri simple, care te vor ajuta sa te regasesti pe undeva, prin interiorul tau. Lucruri minunate care ti se pot intampla doar intr-un loc cum este piata Jemaa el Fna si pentru care merita sa mergi chiar si pana la capatul lumii!

 

 

Lasă o impresie sau un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*