Istanbul, orașul cu doua fețe

Print Friendly, PDF & Email

Foarte multi ati vizitat deja Istanbulul si cu siguranta ati fost atrasi de aceasta fabuloasa metropola. Prima data l-am vizitat si eu ca un simplu turist, orientandu-ma dupa ghiduri sau sfaturi gasite pe internet. Acum insa l-am vizitat impreuna cu un localnic si pe parcurs am realizat ca sunt locuri minunate, multe neprezentate in ghiduri, care trebuie vazute de cat mai multi. Din pacate, nu am reusit sa le vad pe toate, este imposibil sa faci asta in cateva zile dar, am deja listele pregatite pentru data viitoare. Fostul Constantinopol este un oras in care se imbina cultura europeana cu cea asiatica, civilizatia moderna cu cea traditionalista, bogatia si saracia, dand nastere unui produs aproape perfect.

Pentru a ajunge de la aeroport în centrul vechi al orașului, trebuie să mergi cu metroul și tramvaiul. In aeroportul Ataturk vei vedea semne care te vor ghida spre statia de metrou. Din aeroport mergi sase statii pana la cea care poarta numele Zeytinburnu. Aici, coboari pe partea dreapta si te urci in tramvaiul T1,  direcția Kabataș pana la statia Sultanahmet (centrul vechi al orasului).


Am ales un hotel de 4 stele situat in Sultanahmet, partea istorica a orasului. Pozitia foarte buna fata de centru, statiile de tramvai si port m-a facut sa trec peste oricare alt inconvenient. Am gresit insa cand am ales o camera single in loc de una dubla desi diferenta de pret era una foarte mica. A fost insa o lectie si de atunci nu mai rezerv nicaieri camera single atunci cand diferenta de pret nu este semnificativa. Atunci am invatat ca sunt hoteluri (al meu era unul de acest gen desigur) care are camere cu adevarat single, in care pe langa pat nu mai incape nimic. TV ul era prins de perete, iar in pat trebuia sa te arunci deoarece distanta intre el si zid facea imposibila deplasarea. In schimb baia mare (aproape cat camera…) cu toate facilitatile. Totul curat, mirosind frumos si… racoros. Pentru luna august, racoarea este ceva de lux in Istanbul.

Istanbul – puțină, foarte puțină istorie…

In primele doua zile am vizitat partea turistica din centrul metropolei, pe care nu conteaza de cate ori ai mai vazut-o, pentru ca de fiecare data descoperi ceva nou. Sf. Sofia este un loc care pe mine ma face sa lacrimez de fiecare data. Nu doar pentru ca este un loc de o grandoare iesita din comun dar si pentru ca odata intrat simti briza istoriei. Daca la inceput iti spui ca intrarea este scumpa (aproximativ 15 euro), la final iti juri ca trebuie sa mai ajungi cel putin o data in viata ca sa o mai vizitezi.


Am incercat sa facem poze din toate unghiurile dar, parca sub vraja, niciuna nu iesea asa cum trebuie. La un moment dat am rugat un turist asiatic sa ne faca o poza bazandu-ne pe faptul ca omul se pricepe, doar avea o gramada de obiective si stative dupa el. Ce a iesit… este fara comentarii…

Palatul Top Kapi, construit la ordinul sultanului Mahomed al II lea imediat dupa cucerirea Constantinopolului, aflat in vecinatatea Sf. Sofia, detine o colectie impresionanta de artefacte din diferite secole.

Nu pot sa spun ca nu este interesant dar, la fel de interesant mi-a parut faptul ca in curtea palatului muzeu exista o mica terasa la care poti sa iti tragi sufletul, poti sa bei o minunata cafea turceasca printre statuete si coloane antice, iar mai apoi sa vizitezi mai departe. 

Moscheea Albastra, in turca Sultanahmet Camii, a fost construita la inceputul anilor 1600 din porunca sultanului Ahmed I. Acesta dorea o constructie care sa intreaca in grandoare Sf. Sofia. Problema principala a fost data de faptul ca la acea vreme, moscheile se contruiau din banii obtinuti ca prada de razboi. Ahmed nu avea insa astfel de fonduri pentru ca razboaiele purtate de el nu au fost unele semnificative. Faptul ca sumele necesare constructiei au fost luate din visteria statului a provocat o reactie negativa din partea populatiei, dezamagita nu doar de provenienta lor ci mai ales de costurile uriase necesare constructiei. Ce mai, democratie medievala…

Ahmed a avut bucuria sa asiste la ceremonia de deschidere in 1617, exact in anul in care a incetat din viata. Un norocos, si-a vazut visul cu ochii! Si totusi, de ce albastra? Pentru ca la placarea interioara s-au folosit mai bine de 21.000 de panouri de faianta bleu.

Imensa ca si spatiu (poate gazdui peste 10.000 de persoane), Sultanahmet Camii mai are o ciudatenie: la intrarea de vest se afla un lant imens care traverseaza poarta, astfel incat sultanul (singurul care avea voie sa intre in curte calare) sa fie nevoit sa isi aplece capul in semn de smerenie. O alta legenda spune ca Ahmed a ordonat 4 minarete dar la final moscheea avea 6. Explicatia este data de faptul ca Ahmed a ordonat ca acestea sa fie din aur, iar aur in limba turca se confunda cu “sase”.

Turnul Galata, construit in 1348 a purtat initial numele “Turnul lui Christos” si a fost o anexa a zidului de fortificatie. Dupa cucerirea Constantinopolului a devenit un fel de inchisoare in care erau prizonierii de razboi iar mai apoi, incepand cu secolul XIX s-a transformat in observator. In 1960 a fost transformat in restaurant si club pe care turcii trecuti de prima tinerete il contesta strasnic. Turnul poate fi vizitat si ofera o panorama de 360` asupra orasului.

Zidurile orasului dateaza din perioada imparatului Teodosie al II lea fiind cea mai mare structura bizantina care a supravietuit pana azi. Ele se intind pe o lungime de 6,5 km, de la Cornul de Aur si pana la Marea Marmara.

Dupa amiaza am ajuns la Restaurantul Adana Dostlar. Nu este in centrul istoric si nu gasesti pliante de promovare dar, tin sa subliniez faptul ca este ceva extraordinar. Terasa restaurantului nu avea mai mult de 100 de locuri la mese dar, am numarat la un moment dat 28 de chelneri si picoli care nu stateau o clipa. Totul proaspat, gustos si imbietor. In permanenta acestia se plimbau printre mese cu tavi pline de farfurii cu diverse tipuri de salata sau gustari.

Picture 016

Chiar daca nu ai comandat ceva, in momentul in care uriasele tavi treceau pe langa tine, aratai doar ce te intereseaza si farfuria iti era servita. Surprinzator sau nu, la nicio masa nu erau turisti. Sau nu i-am auzit eu. Cum probabil stiti, bautura traditionala este Yeni Raki (Ouzo in Grecia, Pastice in Franta, etc…). Nu ma pot declara fanul acestei bauturi dar aici la Adana, avea parca alt gust. Se potrivea de minune cu ambianta, mancarea, temperatura… Se comanda doar la sticla (sticle de la 100ml la 1 litru) fiind servit in recipiente speciale care aveau menirea de a tine bautura rece. Pretul pentru o masa de 4 persoane, cu bauturi incluse, a costat in jur de 100 euro.

adana

Istanbul – celalată față

Destul de des prietenul Haluk imi spunea ca pentru cei care nu traiesc in Turcia este greu de inteles acest mix de culturi, traditii existent in Istanbul. Nu prea intelegeam ce vrea sa spuna. Credeam ca se refera la aspecte istorice dar el se referea la altceva. Desi oficial Turcia este o Republica democratica, laica, religia joaca un rol deosebit de important, 99% din populatie fiind inregistrata ca musulmana. Un alt exemplu al… democratiei este acela ca statul turc nu recunoaste statul ecumenic al Patriarhului Bartolomeu si obliga Biserica Ortodoxa sa opereze sub restrictii semnificative. Exista proprieteti detinute de Biserica care au fost inchise sau chiar mai mult decat atat: expropriate. Haluk este crestin …

O alta chestiune interesanta este aceea ca Turcia este considerata o tara europeana in conditiile in care 97% din teritoriul ei se afla in Asia.

Dimineata Haluk mi-a spus ca vom merge sa vedem un altfel de Istanbul. Cel ascuns de ochii turistului, televizorului sau ziarelor. Mi-a atras atentia ca nu vom opri masina, deci totul va fi vazut din mers. Pe stradutele inguste, superpopulate, oamenii aratau altfel. Erau imbracati altfel, parca vorbeau altfel. Ma chinuiam sa fac poze din masina si dupa ce mi-a atras atentia de cateva ori sa nu o mai fac, s-a suparat de-a binelea, repetand obsesiv deja pentru mine “tu nu intelegi”.

Este greu de descris senzatia pe care o ai umbland pe acele stradute, care culmea, nu erau in partea asiatica a orasului! Te simti oarecum apasat de faptul ca acolo doar acea religie este acceptata, ca doar acea traditie este considerata corecta. Prejudecati probabil. Sau poate nu.

Mi-am pus intrebarea: care este adevaratul Istanbul? Cel modern, sau cel prin care tocmai trecusem? Se pare ca in urma ultimelor evenimente politice de aici, se doreste ca marea metropola sa fie una inchisa, traditionalista si neaparat supusa. Si cum modernismul insemna orice numai supunere nu, iata ca intrebarea devine si mai complicata.

Nu am simtit in schimb pericol pentru ca nu aveam de ce sa simt asta. Stiam ca oriunde in Turcia turistii sunt protejati si ca locuitorii sunt… sa zicem “cuminti”. Cu toate acestea, ai grija calatorule! Nu exagera, nu intra singur pe stradute mici si, nu in ultimul rand, in cazul femeilor, atentie la imbracaminte! O fi cald vara dar, in “celalat” Istanbul, e recomandat sa nu porti nimic prea stramt, nimic prea scurt si nimic prea decoltat!

Înapoi în viitor: Istanblul modern

Dupa amiaza am urcat cu funicularul pana pe colina care ofera o priveliste fantastica asupra Cornului de Aur. Aici se gaseste faimoasa cafenea Pierre Loti dupa numele nuvelistului francez care aici isi gasea inspiratia. Pretul funicularului este nesemnificativ (1 euro) dar privelistea meritat toi banii.

Nu am de gand sa enumar zeci de moschee care pot fi vizitate. Sunt multe si fiecare are farmecul ei. Am sa sugerez insa sa nu ratati traversarea Bosforului cu ferryul. Dureaza aproximativ o jumatate de ora si costa putin peste 1 euro. Din punct de vedere al transportului, in Istanbul exista un token (o bucata de plastic si metal) care se incarca la un aparat sau la ghisee speciale cu bani. La tramvai, funicular, ferry se foloseste acelasi token, costul calatoriei fiind debitat. Daca nu ai un token sa il incarci, fie cumperi unul (10 euro) fie cumperi jetoane rotunde de plastic pe care le introduci in aparatul de taxare.

Ce e obligatoriu sa faci in timpul plimbarii? Trebuie musai sa bei un ceai! Daca asa spune traditia, asa am facut!

O alta varianta ca sa ajungi pe partea asiatica a orasului este cu trenul prin tunelul Marmaray, lung de 16 kilometri, deschis în 2013, care leagă cele două continente și districte ale aceluiași oras. E mai rapida dar nu la fel de frumoasa precum cea cu ferry-ul. Aici poti sa te plimbi prin cartierul Kadikoy, una dintre cele mai vechi asezari din Istanbul, fosta colonie grecească, unde multe cladiri impresioneaza prin stilul arhitectural neo-renascentist. Daca esti aici seara, du-te la Moda Pier, intr-unul din restaurantele sau cafenelele din zona.

Seara si de obicei in weekend, localnicii ies pe strada, la plimbare. In partea europeana, unul din locurile favorite este zona podului Galata, zona impanzita cu gherete si chioscuri care vand aproape orice. Atmosfera e vesela, lumea e prietenoasa si zambitoare si daca esti prietenos de fel, poti ajunge usor sa imparti pestele de pe gratar cu ei. 

Picture 159

Miniaturk este un parc de miniaturi in care sunt prezentate copii ale majoritatii obiectivelor importante aflate pe cuprinsul tarii. parcul este unul exterior iar machetele sunt facute dintr-un plastic extrem de rezistent care le pastreaza nealterate indiferent de starea vremii. Pretul unui bilet este aproximativ 4 euro.

In final, cateva cuvinte despre Marele Bazar care cu cele 61 de strazi acoperite este unul dintre cele mai mari bazaruri din lume. Nu doar ca este unul dintre cele mai mari dar si dintre cele mai vechi, fiind deschis imediat dupa cucerirea Constaninopolului de catre turci. Cifrele atesta imensitatea sa si mentionez doar faptul ca aici lucreaza peste 25.000 de oameni si in cursul unui an sunt aproximativ 400.000 vizitatori. Aici gasiti cam tot ce doriti: haine, piele, covoare, genti, produse traditionale, dulciuri si nenumarate magazine de bijuterii.

Desi locatia este uneori excesiv de aglomerata, este una sigura si are un farmec aparte. Totul se negociaza si de multe ori veti gasi negostori care o vor face chiar in romana. Apropo`: niciodata sa nu intrebati “how much?”! Incepeti direct in romana, fara frica! Hagi, desi nu mai joaca fotbal de ani buni, este considerat erou, pomenirea numelui sau aducand mereu o exclamatie din partea turcilor.

Aici am gasit in ultima zi a vizitei si magazinul cu cea mai buna baclava… Mai exact, atat Haluk cat si o alta prietena turcoaica Hande, l-au recomandat ca fiind “pentru noi, nu pentru turisti”. Intr-adevar, preturile erau mai mici iar estetica putin diferita. Cat despre gust, nu stiu ce sa spun. Pentru noi toata baclavaua e la fel….

Nu departe de aeroport se gaseste si delfinariul in care poti asista la spectacole cu delfini dar, care se deosebeste de majoritatea delfinariumurilor prin faptul ca aici poti inota cu delfini, poti face scufundari sau poti participa la sedinte de terapie pentru copii in care delfinii joaca rolul de doctori. Delfinariul din Istanbul, cel mai mare delfinariu de interior din Europa, si-a deschis portile spre public la sfarsitul anului 2008, fiind un proiect comun între Republica Turcia si Federatia Rusa,  avand “un rol important in imbunatatirea relatiilor culturale si sociale dintre cele doua tari” Aoleu, ce coincidenta…. Detalii despre showuri si tipuri de bilete gasiti aici.

Istanbul Aquarium ocupa o pozitie de lider în randul acvariilor din intreaga lume, datorita volumului, varietatii de specii de pesti și activitatilor. Vizitatorii urmeaza o ruta geografica care include 16 teme și 1 padure tropicală care merge de la Marea Neagră spre Pacific. 

Desi pe parcursul zilelor petrecute in Istanbul am savurat diverse tipuri de mancare, mai mult sau mai putin traditionale, am vrut ca la plecare sa incerc ceva ultra traditional. La cativa pasi de hotel era o ghereta care vindea kebab si kokoreci. Locatia mai degraba o baraca decat un local, nu te imbia sa incerci vreun sortiment de mancare dar… Kokoreci. Nu va descriu ce este, va sugerez doar sa incercati impreuna cu un pahar mare de ayran.

Si cum in timpul acestei vizite doamna mea implinea o frumoasa varsta, am decis sa luam cina intr-un restaurant “traditional”, de asemenea recomandat de catre prietenii turci. Mancare: nimic iesit din comun, dansul mistic al dervisilor rotitori si imediat cadane si dans din buric… La final, am primit si un tort si…. colac peste pupaza, patronul a insistat ca dansatoarea sa prezinte ultimul numar fix pe masa noastra ca un cadou nepretuit pentru noi. Poi, ce sa zic, de asa cadouri mai bine te lipsesti….

Asadar: Istanbul. Poveste insa nu e la final. Este doar o mica parte din ea si promit ca o voi duce mai departe. Cat de curand…

Lasă o impresie sau un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*