SaCalatorim.ro

Istanbul, orașul cu doua fețe

Print Friendly, PDF & Email

Foarte multi ati vizitat deja Istanbulul si cu siguranta ati fost atrasi de aceasta fabuloasa metropola. Primele dati l-am vizitat si eu ca un simplu turist, orientandu-ma dupa ghiduri sau sfaturi gasite pe internet. Ultima data insa l-am vizitat impreuna cu un localnic si pe parcurs am realizat ca sunt locuri minunate, multe neprezentate in ghiduri, care trebuie vazute de cat mai multi. Din pacate nu am reusit sa le vad pe toate, este imposibil sa faci asta in cateva zile dar, am deja listele pregatite pentru datile viitoare. Fostul Constantinopol este un oras fabulos in care se imbina cultura europeana cu cea asiatica, civilizatia moderna cu cea traditionalista, bogatia si saracia.

Picture 088

Am ales un hotel de 4 stele situat in Sultanahmet, partea istorica a orasului. Pozitia foarte buna fata de centru, statiile de tramvai si port m-a facut sa trec peste oricare alt inconvenient. Am gresit insa cand am ales o camera singla in loc de una dubla desi diferenta de pret era una foarte mica. A fost insa o lectie si de atunci nu mai rezerv nicaieri camera singla. Atunci am invatat ca sunt hoteluri (al meu era unul de acest gen desigur) care are camere cu adevarat single, in care pe langa pat nu mai incape nimic. TV ul era prins de perete iar in pat trebuia sa te arunci deoarece distanta intre el si perete facea imposibila deplasarea. In schimb baia mare cu toate facilitatile. Totul curat, mirosind frumos si… racoros. Pentru luna august, racoarea este ceva de lux in Istanbul.

In primele doua zile am vizitat partea turistica pe care nu conteaza de cate ori o vezi pentru ca de fiecare data descoperi ceva nou. Sf. Sofia este un loc care pe mine ma face sa lacrimez de fiecare data. Nu doar pentru ca este un loc unic, de o grandoare iesita din comun dar si pentru ca odata intrat simti briza istoriei. Daca la inceput iti spui ca intrarea este scumpa (aproximativ 15 euro), la final iti juri ca trebuie sa mai ajungi cel putin o data in viata ca sa o mai vizitezi.

 

Palatul Top Kapi, construit la ordinul sultanului Mahomed al II lea imediat dupa cucerirea Constantinopolului, aflat in vecinatatea Sf. Sofia, contine o colectie impresionanta de artefacte din diferite secole. Nu pot sa spun ca nu este interesant dar la fel de interesant mi-a parut faptul ca in curtea palatului muzeu am gasit o mica terasa la care poti sa iti tragi sufletul, sa bei o minunata cafea turceasca si sa vizitezi mai departe. Poate unii vor considera ca am spus o prostie dar… gusturile nu se discuta nu-i asa?

Moscheea Albastra, in turca Sultanahmet Camii, a fost construita la inceputul anilor 1600 din porunca sultanului Ahmed I. Acesta dorea o constructie care sa intreaca in grandoare Sf. Sofia. Problema principala a fost data de faptul ca la acea vreme, moscheile se contruiau din banii obtinuti ca prada de razboi. Ahmed nu avea insa astfel de fonduri pentru ca razboaiele purtate de el nu au fost unele semnificative. Faptul ca fondurile necesare au fost luate din visteria statului a provocat o reactie negativa din partea populatiei, dezamagita nu doar de provenienta banilor ci mai ales de suma imensa necesara constructiei. Ahmed a avut bucuria sa asiste la ceremonia de deschidere in 1617, exact in anul in care a incetat din viata. De ce albastra? Pentru ca la placarea interioara s-au folosit mai bine de 21.000 de panouri de faianta bleu. Imensa ca si capacitate (poate gaazdui peste 10.000 de persoane), Sultanahmet Camii mai are o ciudatenie: la intrarea de vest se afla un lant imens care traverseaza poarta, astfel incat sultanul (singurul care avea voie sa intre in curte calare) sa fie nevoit sa isi aplece capul in semn de smerenie. O alta legenda spune ca Ahmed a ordonat 4 minarete dar la final moscheea avea 6. Explicatia este data de faptul ca Ahmed a ordonat minarete din aur iar aur in limba turca se confunda cu “sase”.

Turnul Galata, construit in 1348 a purtat initial numele ” Turnul lui Christos” si a fost o anexa a zidului de fortificatie. Dupa cucerirea Constantinopolului a devenit un fel de inchisoare in care erau prizonierii de razboi iar mai apoi, incepand cu secolul XIX observator. In 1960 turnul a fost transformat in restaurant si club pe care turcii trecuti de prima tinerete la contesta strasnic. Turnul poate fi vizitat si ofera o panorama de 360` asupra orasului. Zidurile orasului dateaza din perioada imparatului Teodosie al II lea fiind cea mai mare structura bizantina care a supravietuit pana azi. Ele se intind pe o lungime de 6,5 km, de la Cornul de Aur si pana la Marea Marmara.

Dupa amiaza am ajuns la Restaurantul Adana Dostlar. Nu este in centrul istoric si nu gasesti pliante de promovare dar tin sa subliniez faptul ca este ceva extraordinar. Terasa restaurantului nu avea mai mult de 100 de locuri la mese dar am numarat la un moment dat 28 de chelneri, picoli care nu stateau o clipa. Totul proaspat, gustos si imbietor. In permanenta acestia se plimbau printre mese cu tavi pline de farfurii cu diverse salata sau gustari.

Picture 016

Chiar daca nu ai comandat, aratai doar ce te intereseaza si farfuria iti era servita. Surprinzator sau nu la nicio masa nu erau turisti. Cum probabil stiti, bautura traditionala este Yeni Raki (Ouzo in Grecia, Pastice in Franta, etc…). Nu ma pot declara fanul acestei bauturi dar aici la Adana avea parca alt gust. Se potrivea de minune cu ambianta, mancarea, temperatura… Se comanda doar la sticla (sticle de la 100ml la 1 litru) fiind servit in racitori speciale. Pretul pentru o masa absolut fabuloasa pentru 4 persoane a costat in jur de 100 euro, iar gustul, mirosul si servirea: impecabile.

adana

Destul de des prietenul Haluk imi spunea ca pentru cei care nu traiesc in Turcia este greu de inteles acest mix de culturi, traditii. Nu prea intelegeam ce vrea sa spuna. Credeam ca se refera la aspecte istorice dar el se referea la altceva. Desi oficial Turcia este o Republica democratica, laica, religia joaca un rol deosebit de important, 99% din populatie fiind inregistrata ca musulmana. Un alt exemplu al…democratiei este acela ca statul turc nu recunoaste statul ecumenic al Patriarhului Bartolomeu si obliga Biserica Ortodoxa sa opereze sub restrictii semnificative. Exista proprieteti detinute de Biserica care au fost inchise sau chiar mai mult decat atat: expropriate. Haluk este crestin …

O alta chestiune interesanta este aceea ca Turcia este considerata o tara europeana in conditiile in care 97% din teritoriul ei se afla in … Asia.

Dimineata Haluk mi-a spus ca vom merge sa vedem un altfel de Istanbul. Cel ascuns de ochii turistului, ai TV ului sau ziarelor. Mi-a atras atentia ca nu vom opri masina, deci totul va fi vizitat sau vazut din mers. Pe stradutele inguste superpopulate, oamenii aratau altfel. Erau imbracati altfel, parca vorbeau altfel. Ma chinuiam sa fac poze din masina si dupa ce mi-a atras atentia de cateva ori sa nu o mai fac, s-a suparat de-a binelea, repetand obsesiv deja pentru mine “tu nu intelegi”.

Este greu de descris senzatia pe care o ai umbland pe acele stradute. Te simti oarecum apasat de faptul ca acolo doar acea religie este acceptata, ca doar acea traditie este considerata corecta. Prejudecati probabil. Sau poate nu. Nu am simtit in schimb pericol pentru ca nu aveam de ce sa simt asta. Stiam ca oriunde in Turcia turistii sunt protejati si ca locuitorii sunt…sa zicem “cuminti”.

tk2 tk Picture 052

Dupa amiaza am urcat cu funicularul pana pe colina care ofera o priveliste fantastica asupra Cornului de Aur. Aici se gaseste faimoasa cafenea Pierre Loti dupa numele nuvelistului francez care aici isi gasea inspiratia. Pretul funicularului este nesemnificativ (sub 1 euro) dar privelistea meritat toi banii.

tk3Nu am de gand sa enumar zeci de moschee care pot fi vizitate. Sunt multe si fiecare are farmecul ei. Am sa sugerez insa sa nu ratati traversarea Bosforului cu ferryul. Dureaza aproximativ o jumatate de ora si costa putin peste 1 euro. Din punct de vedere al transportului, in Istanbul exista un token (o bucata de metal) care se incarca la un aparat sau la ghisee speciale cu bani. La tramvai, funicular, ferry se foloseste acelasi token, costul calatoriei fiind debitat. Daca nu ai un token sa il incarci, fie cumperi unul (10 euro) fie cumperi jetoane rotunde de plastic pe care le introduci in aparatul de taxare.

Seara si de obicei in weekend, lumea iese pe strada. Prin lume inteleg locuitorii. Locul favorit este zona podului Galata, zona impanzita cu gherete si chioscuri care vand aproape orice. Atmosfera e vesela, lumea e prietenoasa si zambitoare.

Picture 159

Miniaturk este un parc de miniaturi in care sunt prezentate copii ale majoritatii obiectivelor importante aflate pe cuprinsul tarii. parcul este unul exterior iar machetele sunt facute dintr-un plastic extrem de rezistent care le pastreaza nealterate indiferent de starea vremii. Pretul unui bilet este aproximativ 4 euro.

In final, cateva cuvinte despre Marele Bazar care cu cele 61 de strazi acoperite este unul dintre cele mai mari bazaruri din lume. Nu doar ca este unul dintre cele mai mari dar si dintre cele mai vechi, fiind deschis imediat dupa cucerirea Constaninopolului de catre turci. Cifrele atesta imensitatea sa si mentionez doar faptul ca aici lucreaza peste 25.000 de oameni si in cursul unui an sunt aproximativ 400.000 vizitatori. Aici gasiti cam tot ce doriti: haine, piele, covoare, produse traditionale, dulciuri si nenumarate magazine de bijuterii. Desi locatia este uneori excesiv de aglomerata, este una sigura si are un farmec aparte. Totul se negociaza si de multe ori veti gasi negostori care o vor face chiar in romana. Hagi, desi nu mai joaca fotbal de ani buni, este considerat erou, pomenirea numelui sau aducand mereu o exclamatie din partea turcilor.

Nu departe de aeroport se gaseste si delfinariul in care poti asista la spectacole cu delfini dar, care se deosebeste de majoritatea delfinariumurilor prin faptul ca aici poti inota cu delfini, poti face scufundari sau poti participa la sedinte de terapie pentru copii in care delfinii joaca rolul de doctori.Detalii despre showuri si tipuri de bilete gasiti aici.

Desi pe parcursul zilelor petrecute in Istanbul am savurat diverse tipuri de mancare, mai mult sau mai putin traditionale, am vrut ca la plecare sa incerc ceva ultra traditional. La cativa pasi de hotel era o ghereta care vindea kebab si kokoreci. Locatia mai degraba o baraca decat un local nu te imbia sa incerci vreun sortiment de mancare dar…Kokoreci. Nu va descriu ce este, va sugerez doar sa incercati impreuna cu un pahar mare de ayran.

Asadar: Istanbul. Poveste insa nu e la final. Este doar o mica parte din ea si promit ca o voi duce mai departe. Cat de curand.

Lasă o impresie sau un comentariu

2 thoughts on “Istanbul, orașul cu doua fețe

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Close