Impresii din Gibraltar

Print Friendly, PDF & Email

Din primele momente in care am planuit vizita in Spania, am avut in gand Gibraltarul. Suna atat de ciudat, exotic, simplu si complicat in acelasi timp. Imi doream mult sa ajung si sa vad ceva ce nu imi imaginam nici macar cu ochii mintii. Sincer sa fiu, nu cautasem nici imagini si nici o descriere a ce e acolo. Auzisem povesti cu faimoasele maimute hoate si la aceasta se rezuma totul. Ca sa fiu si mai sincer… nici macar nu stiam ca Gibraltarul este o peninsula. Il consideram o insula si asa il voi considera in continuare daca imi permiteti. Stiam de stramtoarea Gibraltar, locul in care Europa e despartita de Nordul Africii si auzisem ca aici maimutele traiesc in libertate.

Mi-a parut ciudat ca toti prietenii spanioli carora le spusesem ca vreau sa ajung acolo, mi-a spus ca nu e nimic interesant, ca e doar o piatra in mare si ca pot sa vad o multime de astfel de pietre si mai aproape de casa. Atunci nu am inteles de ce spuneau asta, dar dupa vizita si o scurta documentare am inteles.

Asadar, Gibraltarul este situat intre varful peninsulei Iberice si nordul Africii in Mediterana, avand o suprafata de 6,8 km patrati. Insula a fost capturata in 1704 de catre fortele anglo-olandeze in timpul razboiului spaniol pentru succesiune si a fost predata Coroanei Britanice “pentru eternitate” prin tratatul de la Utrecht din 1713. A fost si inca este o importanta baza pentru Marina Regala iar in zilele noastre principala sursa de venit provine din turism, servicii financiare si shipping. Limba oficiala este engleza (insa majoritatea locuitorilor vorbesc si spaniola) iar moneda este lira sterlina. In toate magazinele euro sunt acceptati la un curs mai mult sau mai putin  convenabil. Singura problema de care va puteti lovi este data de automatele (parcare, bauturi, etc…) care functioneaza (marea majoritate) doar cu moneda britanica. Pentru a vizita Gibraltarul, cetatenii romani nu au nevoie de viza si pot trece frontiera chiar si cu cartea de identitate.

 

Spuneam anterior ca am inteles cumva reticienta spaniolilor in ceea ce priveste Gibraltarul. Am aflat ca in anii `60 si apoi dupa 2000 au existat doua referendumuri in care cetatenii insulei au exprimat un “nu” hotarat in ceea ce priveste suveranitatea spaniola asupra lor. In urma adoptarii Constitutiei din 2006, Gibraltarul se administreaza singur, doar apararea si relatiile externe fiind indeplinite de Regatul Unit al Marii Britanii. In fapt, pe insula e un amalgam ciudat de traditii britanice si spaniole, o arhitectura greu de definit, o gastronomie imposibil de asezat in tipare.

Numele Gibraltar provine din derivatia spaniola a cuvantului arab Jabal Tariq, insemnand “muntele lui Tariq”. In antichitate era cunoscut sub numele de “Mons Calpe”, unul dintre “Stalpii lui Hercule”. Legenda spune ca Hercule fiind suparat ca Mediterana seca, a pus o mana pe Mons Calpe si una pe Mons Abyla si a despartit Africa de Europa, apele Atlanticului revarsandu-se si umpland bazinul Mediteranei. In zilele noastre este numita simplu: Gib sau The Rock (piatra).

IMG_0381

Fiind teritoriu britanic, ai crede ca pe insula se conduce pe dreapta. Gresit! Exista o multime de parcari supraterane asa ca daca sunteti cu masina aveti unde sa o parcati. Pretul este de aproximativ 2,5 euro / ora.

In momentul in care va veti apropia de granita/vama dintre Spania si Gibraltar, va veti speria de o coada de masini intinsa pe vreo 2-3 kilometri. Nu e de speriat, se misca repede si in maxim 30 de minute sunteti pe terioriu britanic. La retur lucrurile se misca mai greu datorita controalelor practicate – aleator – la unele masini.

Exista o instalatie de cablu care face legatura intre baza insulei aflata la nivelul marii si varful stancii, baza de pornire fiind foarte aproape de centru. Pretul unui bilet (urcarea) este de 9,5 lire pentru adulti si 4,5 pentru copii, cablul operand intreaga zi la un interval de aproximativ 10 minute. Biletele se pot achizitiona de la ghiseul aflat la baza punctului de pornire a cabinei. Mai multe detalii aici.

DAn8Y_cablecar3012

Urcarea cu acest cable car nu este atat de spectaculoasa precum m-as fi asteptat deoarece… dureaza putin peste 5 minute. Nu prea ai timp de admirat pentru ca nici nu apuci sa te pozitionezi bine daramite sa mai reglezi aparatul foto. (Ca antrenament, va sugerez sa urmariti privelistea accesand acest link: http://gibtour.com/v-tours/cable-car/tour.html)

Asta nu inseamna ca nu merita experienta! Majoritatea turistilor cumpara doar biletul de urcare deoarece din varf coboara pe jos, bucurandu-se de priveliste sau de atractiile turistice de pe traseu. A, da… si de maimute!

12516832_10153888853041600_869122916_o

Cand am fost in Gibraltar prima data, am urcat cu masina direct in varful “Pietrei” cu opriri in mici parcari amenajate pe marginea drumului. Daca ajungeti cu masina si urcati in asa numita “Rezervatie” asteptati-va la stradute mici si inguste, majoritatea cu sens unic. A doua oara, desi am mers tot cu masina, am lasat-o sa se odihneasca si am luat cable car-ul. Asa cum v-am mai spus, privelistea iti taie respiratia. (Scuze pentru sunet dar vantul nu era prea prietenos in momentul filmarii)

La prima oprire m-am gandit ca a meritat, ca nu m-am inselat si ca orice voi vedea de acum inainte este doar bonus la ceea ce vad deja… Asa a si fost: fiecare oprire iti infatisa o priveliste fantastica. Poate credeti ca exagerez dar… chiar nu o fac.

Totul este semnalizat, aranjat, organizat si placut. Peste tot dai (sau dau ele de tine) de faimoasele maimute “macaci salbatici” cum sunt numiti de catre locuitori. Nu mi-au dat impresia ca ar fi hoate ci ca ar fi atat de obisnuite cu prezenta umana incat pur si simplu se integreaza in “comunitate”. Specia este originara din Africa dar nimeni nu stie cu certitudine cum au ajuns aceste maimute in… Europa. Oricum, indicatoare peste tot cu recomandari referitoare la comportamentul fata de macaci. Oricat de prietenoase si nepasatoare ar parea, tot animale salbatice sunt.

Din cate stiu eu, Gibraltarul este faimos pentru mai multe lucruri dar unul special este aeroportul sau. De ce spun asta? Pentru ca este singurul aeroport international al carei pista este strabatuta de drumul national. Cu alte cuvinte, pe drumul principal o bariera stopeaza accesul masinilor (care altfel ar traversa pista) atunci cand aterizeaza sau decoleaza un avion. Am avut noroc sa experimentez o astfel de situatie chiar din varful stancii.

Peisajul insa nu e totul aici. Printre atractiile Pietrei enumar: Bateria O`hara, Castelul Moorish, Tunelele din cel de al doilea Razboi Mondial, Tunelele Great Siege sau Pestera si Manstirea Sf. Mihail.

Bateria O`hara

Castelul Morish

Pestera Sf. Mihail

Toate acestea pot fi vizitate daca achizitionati “Nature Reserve Ticket” care costa aproximativ 30 euro. Bilete online disponibile aici. Din port puteti lua un feribot care face un tur in golf unde se pot vedea trei specii de delfini in cadrul unui show exceptional.

Din punct de vedere al temperaturii, Gibraltarul poate fi vizitat pe tot parcursul anului. Lunile cele mai calduroase sunt iulie si august cand temperaturile sar de 28 grade Celsius. Eu am fost de fiecare data in decembrie si pot spune ca e o perioada buna pentru vizita. Singurul inconvenient care poate face vizita minunata sau putin mohorata este vremea. 

Gibraltar cu soare

Gibraltar cu nori

Orasul propriu-zis este impanzit de stradute mici, pietruite, cu magazine care afiseaza cu mandrie inscriptii precum: “port free goods”, adica bunuri care se comercializeaza mai ieftin, datorita faptului ca nu sunt accizate sau sunt libere de majoritatea taxelor. Pe langa magazinele cu produse cosmetice sau electronice sunt sute de mici magazine care vand doar tigari sau alcool.

Trebuie sa recunosc ca acum trei ani, preturile erau cele mai mici pe care le  vazusem vreodata in “lumea civilizata”. De exemplu, 1 pachet de Marlboro costa 1,6 euro, o sticla de Jack Daniel`s la 1 litru 9 euro, etc… In Decembrie 2015, acelasi pachet de tigari costa 3,5 euro iar sticla de Jack Daniel`s vreo 18… Daca acum am avut vreo dezamagire, asta a fost: preturile care au ajuns sa fie la fel, daca nu chiar mai mari decat intr-un supermarket din Spania. Si cu toate acestea, clienti sunt! Pentru spanioli, o economie de 1 euro la pachetul de tigari o face diferenta, cine stie! Pentru britanici si scandinavi e clar ca totul este aproape gratis… Dar, deh, eu nu sunt nici britanic si nici scandinav! 

La finalul zilei am poposit pe o tersa din piata centrala a orasului numita Casemates. Numele provine din italiana si inseamna Casa Armelor. Situata la capatul celor 800 de metri de “strada principala”, piata este plina de tersase in care turistii se pot relaxa cu o bere rece sau savurand diverse meniuri europene.

IMG_0393

Dupa opinia mea, majoritatea meniurilor pe care le-am vazut aveau influente britanice dar explicatia este una simpla: foarte multi dintre turisti sunt veniti aici din patria mama – Marea Britanie. Pe langa acestia, foarte multi britanici sunt deja rezidenti spanioli cu proprietati mai ales in zona de sud a tarii. 

In mod normal, vizita Gibraltarului este o excursie de o zi – dar atentie: una plina daca doriti sa vizitati totul! Daca veti ajunge doar pentru a admira privelistea din varful “Pietrei”, cateva ceasuri sunt suficiente. Dar e pacat! Gibraltar, fie el doar “o piatra”, este un loc pe care va sfatuiesc sa nu il ratati daca sunteti in concediu sau in vizita in sudul Spaniei. Veti ramane cu amintiri si fotografii… inegalabile! 

 

Lasă o impresie sau un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*