Cu sau fara Radio: Erevan.

Print Friendly, PDF & Email

Este greu sa scrii despre Armenia intr-un singur articol. Este insa si mai greu sa imparti in episoade impresiile despre aceasta tara. Poate ca tocmai acesta este motivul pentru care am avut nevoie de  o noua vizita pentru a finaliza acest articol si pentru a fi multumit de rezultat(e).

sursaȘ http://en.wikipedia.org/wiki/Yerevan

Desi nu este atat de departe de Romania, nu este tocmai usor sa ajungi in Yerevan. In anii trecuti nu erau prea multe zboruri convenabile insa acum Tarom a rezolvat problema cu o cursa directa, de doua ori pe saptamana, in zilele de miercuri si vineri.  Ajuns in Yerevan nu mai e nevoie sa astepti la coada pentru obtinerea vizei. In anii trecuti, completeai un formular, plateai 3000 drams (6 euro), iti primesti stickerul cu viza in pasaport si abia apoi erai gata sa pleci mai departe. Trebuia si… din nefericire inca trebuie sa treci cu vederea fetele super plicitisite ale lucratorilor vamali sau ale politistilor si sa le zambesti cu… intelepciune.

In aeroport a fost introdus un sistem civilizat – zic eu – pentru transferul in oras. Dupa ce iti ridici bagajul, te prezinti la un ghiseu unde anunti locul in care vrei sa ajungi. Doamna… da un telefon si apare un… domn care te ia, aproape de mana si te duce in fata aeroportului, unde te preda unui taximetrist. Pretul de la aeroport in centrul orasului este de aproximativ 10 euro. Uneori accepta euro dar cel mai sigur e sa schimbati cativa euro la ghiseele de schimb din aeroport.

In primele mele vizite in Erevan, m-am cazat doar la Hotel Hrazdan, situat relativ central, trei stele civilizate. Pretul de 40 euro pentru o noapte cu mic dejun era corect daca comparam cu preturile din oras. Mai presus de pret era insa curatenia, piscina  exterioara si vederea spre Ararat. Intre timp hotelul s-a modernizat, a pus inca o stea pe frontispiciu si a crescut preturile cu 50%. Astfel ca m-am reorientat spre Ibis Centre. Nu am gresit.

10353696_10203501352628212_985847816276133002_n

Prima impresie pe care Erevanul ti-o lasa este aceea ca constructorilor nu le-a dat nimeni vopsea. Majoritatea cladirilor arata la fel, ridicate dintr-un fel de caramida, fara tencuiala exterioara. Asa zisa caramida este o piatra speciala numita tofa, roca cu calitati extraordinare atat ca si rezistenta cat si izolatie. Este usoara iar in interior este precum un burete. Daca vechile cladiri erau zidite cu blocuri de tofa, in zilele noastre sunt doar placate cu aceasta roca pentru ca se gaseste tot mai rar si este tot mai scumpa. Orasul, dateaza din secolul VIII inainte de Hristos dar a devenit capital abia in 1918, fiind cea de a treisprazecea capitala a statului Armean.

Orasul in sine nu a suferit modificari. Am sesizat de la bun inceput faptul ca este mult mai curat decat data trecuta (ultima mea vizita aici a fost in 2015) iar lumea de pe strazi mai linistita. Tersasele sunt modernizate, mai aproape de conceptul nostru de teresa. Ciudat este faptul ca foarte rar am vazut ca cineva sa isi serveasca masa afara. Cafea da, bauturi la fel, deserturi de asemenea dar mancare, foarte rar. Armenii mananca acasa 🙂

Sursa: © Damian Pankowiec

Zona centrala a orasului este dominata de cele trei piete: Republicii, Libertatii si Shahumian, ceam mai frumoasa fiind in opinia mea Piata Republicii unde se gaseste si sediul Guvernului, sedii ale ministerelor, galeria de arta, muzeul de istorie, etc. Aici incepe (sau se termina – depinde de perspectiva) si cea mai faimoasa strada a capitalei: Abovian, numele celui care este considerat fondatorul noii literaturi si limbii armenesti.

Sursa: © Andrei Bortnikau

Oricum, am fost dezamagit ca sa zic asa de statuia Mamei Armenia care este prezentata si aici ca ceva unic, magnific. Am fost dezamagit pentru ca dupa ce auzi aceleasi povesti si in Ucraina si in Georgia, tragi concluzia ca in Est e o traditie si o necesitate sa ai o statuie imensa cu o sabie in mana care sa fie considerata mama tarii. In fine, gusturile nu se discuta.

Exista case de schimb valutar cam peste tot dar eu prefer mereu sa schimb banii la banci. Imi ofera o siguranta mai mare cu atat mai mult cu cat in Yerevan veti gasi case de schimb in magazine, mici chioscuri, holuri de bloc. Paritatea este de 530 drams / euro dar e destul de fluctuanta.

Zona de centru este ticsita cu terase dar pregatiti-va sa gasiti in 90% din cazuri doar cafea turceasca. Nu am de gand sa enumar muzeele, statuile sau bisericile care se pot sau merita vizitate, ci voi scrie doar despre locurile mai altfel,  care mi-au mers mie la suflet.

Muzeul Sergej Parajanov. Personaj emblematic al cinematografiei secolului XX, cu o viata demna de film, acesta a lasat in urma sa pe langa capodoperele cinematografice si muzeul care, fireste, ii poarta numele. Aici e locul perfect in care  kitsch-ul are un loc bine stabilit. Este insa un loc in care te simti bine. Chiar foarte bine. Pentru noi a fost pregatita chiar o cina in interiorul muzeului si prietenii mei s-au simtit si mai bine cand au aflat ca pot canta la pianul maestrului. Ce mai, atmosfera demna de Parajanov care cu siguranta s-ar fi bucurat cu asemenea vizite si nu cu cele clasice. Nu am inteles insa de ce fumatul in interior era interzis atata timp cat si maestrul fuma 😀

Vis a vis de muzeu se gaseste stadionul Hrazdan care arata ca o farfurie rasturnata. Aici joaca si echipa nationala a Armeniei care acum cativa ani a fost antrenata de doi romani: Mihai Stoichita si Marius Lacatus. Ca sa nu va mai intrebati de ce numele Hrazdan este atat de raspandit va voi spune ca acesta este numele pe care il poarta raul ce strabate capitala si oamenii il pretuiesc mult de tot. E logica explicatia? Nu stiu, stiu doar ca acest raspuns l-am primit din partea localnicilor.

Picture 241

Consider ca merita sa ajungeti si la Muzeul si Memorialul Genocidului Armenesc pentru a va face o idee – daca mai este nevoie – cum omul se poate transforma in animal. In timpul primului Razboi Mondial, peste un milion de armeni au fost masacrati in Imperiul Otoman…

Sursa: © Lampochka

Am iesit din oras pentru a vedea Vagharshapat situat la aproximativ 15 km de Yerevan unde se gaseste Sfanta Biserica a Mamei lui Dumnezeu sau Catedrala Etchmiadzin. Biserica originala construita la 303!!! este considerata cea mai veche biserica din lume, intemeietorul ei fiind Sf. Grigore Iluminatorul, la doi ani dupa ce Armenia a devenit oficial prima tara crestina din lume (301).

Legenda spune ca acesta a avut o viziune cu Mantuitorul pogorandu-se din cer si indicand locul in care biserica sa fie costruita printr-o lovitura strasnica cu un ciocan de aur. Ciocan sa zicem ca inteleg dar de ce ciocanul era de aur, nu am putut intelege si nimeni nu a fost capabil sa imi dea vreun fel de explicatie desi m-as fi multumit cu orice raspuns.

Aici se gaseste si resedinta Catolicosului (conducatorul Bisericii Apostolice Armene) , morminte de regi, imparati sau popi mai mult sau mai putini faimosi. Ce trebuie insa vazut aici este muzeul care nu cred ca este deschis publicului larg. Eu am avut norocul sa fiu insotit de niste prieteni care puteau intra cam peste tot. De ce trebuie vazut? Am sa va explic inainte ceva: in Armenia veti auzii de multe ori expresii de genul “singura”, “unica” sau “prima”, cu referire la locuri sau lucururi care se gasesc doar aici. De fiecare data cand auzeam unul dintre aceste cuvinte imi aduceam aminte de bancurile cu radio Erevan. Asadar, dupa ce ajungi in muzeu vezi in cele trei incaperi diverse lucururi care iti par absolut normale sau care nu iti capteaza atentia. Apoi, cand iti este explicat ca bucata aceea de fier este varful lancei cu care Hristos a fost strapuns pe cruce, ca acel lemn este “cea mai mare bucata din crucea lui Iisus”, degetul Apostolului Pavel, singura bucata ramasa din arca lui Noe… Nu am sa comentez mai mult. Va las sa admirati pozele facute pe furis :) .Va gandeati ca e voie sa faci poze la asemenea relicve?

“Orbit” de atatea minunatii, am ajuns in cativa kilometri la Catedrala Zvartnots din sec. VII. Costructia sa a fost la acea vreme ceva extraordinar dorind sa fie mai presus de orice alta constructie vreodata ridicata. Iar faptul ca in fata sa se ridica semet Araratul oferea o priveliste fabuloasa. Finalizata in anul 661 a fost doborata de un cutremur in secolul X, fiind “re descoperita” abia la inceputul anilor 1900. Si aici am avut parte de ceva “unic”: biserica de aici a fost prima bolta construita vreodata si care a rezistat in timp fara alte reparatii. In timp insemnand pana la primul cutremur major.

Complexul consta in Catedrala Ingerilor – biserica propriu zisa si palatul Catolicosului Nerses al III lea cunoscut si sub numele de Nerses Constructorul. Ca sa va faceti o idee completa a ceea ce a fost acest complex, va sugerez sa vizionati cele trei minute de film.

Intors in oras am luat cina la un restaurant traditional Caucasus. Aici am aflat cate ceva despre mancarea traditionala armeneasca si unele dintre micile ei secrete. Astfel, desi influentele turcesti sau persane sunt evidente, spre diferenta de ele in care predomina condimentele, armenii folosesc mai mult ingrediente proaspete si ierburi. Painea traditional numita Lavash este o lipie foarte subtire si farte mare care se rupe cu mana. Se mananca multe legume si fructe, rodiile (pommegrenades) fiind mandria lor.

De asemenea, carnea are un rol important, preparatele la gratar fiind delicii culinare. Traditionala Basturma – carne de vita super condimentata si afumata – se serveste la orice masa care are cat de cat aer de autentic, taiata in felii subtiri. Se mananca obligatoriu cu mana. Daca estetic va duce cu gandul la jamonul spaniol, luati-va gandul, are cu totul si cu totul alt gust. 

Din punct de vedere al bauturii, armenii se mandresc cu coniacul Ararat, produs pe aceste meleaguri de sute de ani. Dupa patentarea termenului “cognac” de catre francezi, pe sticle sta scris termenul brandy dar sincer nimeni nu il foloseste. Francezii au adus aici soiuri nobile de struguri si au invatat localnicii tehnica de producere a acestei licori. In oras exista o sectiune muzeu in cadrul fabricii Ararat unde se poate cumpara aceasta bautura si pentru preturi de cateva mii de euro pentru o sticla cu coniac vechi. Sticlele de 500 ml cu bautura de 3 sau 5 ani costa aproximativ 10 euro. Traditionala este si tuica de dude (arag vodka) foarte tare (60-70 grade) cu un gust puternic si o aroma ciudata. Nu se gaseste in magazine si cea de calitate este facuta in gospodariile din mediul rural.

Sa nu uitam vinul…. Care “aici s-a inventat”, este cel mai bun, cel mai pur, ce mai, cel mai cel. Povestile astea m-au lasat rece, mai ales ca eu nu sunt bautor de vin… Daca sunteti totusi interesati, va invit sa descoperiti mai multe in articolul de mai jos.

Scurtă poveste armenească

 

Iubitorii de sarmale gasesc si aici unele in foi de vita de vie insa umplutura costa in mare parte din orez. Mda, un fel de sarmale de post, cum le spunea bunica.

Gratarele sunt de cea mai buna calitate, in special cele de miel. Nu ezitati: nu au mirosul de care ne este noua frica si carnea e atat de frageda incat ti se topeste in gura.

Costul produselor la gratar este insa mai mare decat mancarea gatita normal. Astfel ca pentru o portie de carne la gratar platesti chiar si 10 euro.

Cred ca e important sa stiti ca armenii au ceva cu legumele. Peste tot unde se serveste masa, se aduc in nestire legume: rosii, castraveti, ardei si … farfurii intregi cu patrunjel, marar sau morcov ras. Nu lipseste salata de vinete (vinetele sunt coapte si taiate in bucati mari) sau un amesteac de smantana cu iaurt. Peste orice friptura se pune ceapa cruda taiata rondele. Sa nu va mirati daca langa carne veti primi garnituri ciudate: paste fierte simple sau arpacas fiert.

Am avut surpriza sa constat ca aici placintele se fac exact asa cum le faceau bunicile mele in Maramures: foarte subtiri, umplute cu branza de burduf sau verdeturi.

Tot acum am descoperit si sucul national de diverse culori, care vrea sa substituie sprite sau fanta. Ca si culoare se apropie mult dar ca si gust… se apropie de gustul vechiului sampon romanesc de urzica. Lor insa le place. Nu am inteles de ce sau cum poate sa le placa dar credeti-ma, le place mult. Sucul de grenadine este insa fabulos si daca ai noroc sa gasesti un loc in care se face pe loc, merita oricati bani.

Intr-o seara, am fost luat de un vechi prieten care a insistat sa ma duca intr-un loc special: Beer Academy. Ma asteptam sa fie un pub cu multe feluri de bere. Gresit. Era un loc mic, dragut in care se servea intr-adevar bere, una facuta “in casa”, cu un proprietar care iti explica povestea locului in cele mai mici detalii. Pentru noi insa nu berea era motivul vizitei ci platourile cu crabi mici pe care le puteai servi. Cu se poate observa din poza, un astfel de platou costa 2000 drams, adica … vreo 4 euro. Mancarea de crabi e cam ca si spartul semintelor… mai ales aceastia, care destul de mici fiind nu aveau mai mult de 5 grame de carne. Oricum, imaginea si gustul, plus farmecul locului au contat mai mult.

Yerevanul nu este o destinatie pentru shopping. Acum exista malluri si zone de shopping, magazine ale marilor branduri dar preturile sunt mai mari decat stim noi. Nu as baga mana in foc pentru toate produsele ca fiind originale stiind spiritul intreprinzator al armenanului… Singurul lucru care merita cumparat sunt (inca) tigarile.  Un pachet de Marlboro este 1 euro. Nu va lasati ispititi de duty free nici la sosire si nici la plecare Acolo costa 2,5 -3 euro…

Pentru Erevan eu recomand 2-3 zile, dupa care va sugerez sa o luati prin tara, doar nu ati batut atata drum pentru a vedea doar capitala, nu-i asa?

Armenii sunt un popor tare mandru. Multi dintre ei chiar cred toate povestile legate de ceea ce aminteam anterior: “primul”, “unicul”, etc… Mancarea lor este cea mai buna iar coniacul Ararat este mai bun decat cel frantuzesc. Ma intrebam cum de recunosc ca francezii au adus aici tehnologia producerii lui si nu spun ca ei i-au invatat pe francezi. Exista de asemenea personalitati mondiale care… desigur au origini armene. In afara de Cher insa nu imi aduc aminte de alta care sa fie faimoasa. Diaspora armeneasca este un alt motiv de mandrie nationala pentru ca este… cea mai cea. Cu toate aste exagerari, mi-am continuat descoperirea Armeniei in afara capitalei. Despre aceasta experienta in articolul de mai jos.

Armenia, locul unde s-a nascut lumea.

Lasă o impresie sau un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*