Planul pentru prima zi de Valencia era simplu: „El ciudad de las Artes y las Ciencias” (Orașul Artelor și al Științei).
Făcusem planul cu o seară înainte, așa că nu ne rămanea decât să îl urmăm. Am ieșit din hotel și ne-am îndreptat către stația de autobus nr. 35 (cum ieșeai din hotel ajungeai foarte ușor în zona Primăriei, unde aveai la dispoziție toate mijloacele de transport în comun).
Primul popas l-am făcut la restaurantul „Café y tapas”, pe care îl găsiți chiar vis a vis de Primărie (mai exact în Plaza del Ayuntamiento). Chiar dacă era destul de multă lume înăuntru (pentru ora 9 dimineața), mâncarea ne-a fost adusă foarte repede. Am avut de ales între mai multe preparate, cu specific spaniol și nu numai: omletă (tortilla de patatas), ouă ochiuri, bacon, jamon, cârnați, unt cu marmeladă etc. Un fel de english breakfast dar varianta spaniolă. Noi am plătit 12 euro și am avut 2 meniuri (ouă ochiuri, jamon, bacon, unt, omletă, cârnați, pâine prăjită, marmeladă), fresh de portocale, cafea și desert. Mi s-a părut un preț foarte civilizat pentru două persoane, dat fiind că eram în centrul orașului.. Vă recomand călduros acest local.
Cum nu aveam vreme de pierdut, am revenit la traseul nostru și ne-am îndreptat către stația autobusului 35, pe care o gasiți chiar vis a vis de Burger King, sau mai exact la intrarea pe Av. Del Marques de Sotelo dinspre Primărie. Frecvența acestei linii este de 8 – 10 minute, călătoria costa 1,50 euro, iar biletul îl puteți plăti la șofer. După 10 opriri ajungeți în stația Institut Obrer de Valencia – Autopista del Saler. Autobuzul are stație chiar înainte de intrarea pe podul L’Assut de L’Or (cunoscut și sub denumirea de Portul Harpei, datorită formei pe care o are). De unde vă lasă autobuzul aveti de mers pe jos aproximativ 2-3 minute și veți zări imediat Orașul Artelor și al Științei.
Podul de care v-am spus mai sus împarte „Orașul” în două: În partea din stânga a podului se află: Emisfericul, Muzeul Principe Felipe, ”Umbrarul” și Palatul de Arte iar în partea sa dreaptă găsiti Agora și Oceanograful. Să le luăm pe rând:
L’ Hemisfèric (Emisfericul), care are forma unui ochi, dispune de o suprafață de 13.000 m², unde se află sala de proiecții IMAX, planetariul și Láser zone. Toate cele 3 utilizează același ecran sferic, unde se proiectează filme, având posibilitatea de le asculta în castelană, valenciană, engleză sau franceză. Prețul de intrare este de 8,80 euro.
Dacă doriți sa cunoașteți „interiorul ochiului”, puteți opta pentru un ghid. Aveți posibilitatea de a alege între limba engleza sau castelană, durează aproximativ 30 de minute, grupurile au maxim 20 de persoane și costă 28 euro.
El Museo de las Ciencias Principe Felipe (Muzeul de Știință care îi poartă numele Principelui Felipe), putem spune că are forma unui schelet de dinozaur. Are aproximativ 42.000 m² din care 26.000 m² sunt pentru expoziții, fiind împărțit pe 3 etaje.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult este faptul că inăuntru găsim un muzeu care îmbină educația și amuzamentul, pentru vizitatorii de orice vârstă, încercând să facă acest lucru într-un mod cât mai atractiv. Te-ai întrebat vreodata lucruri despre molecula de AND? Despre sănătate și planete? Sau poate despre sunet și gravitație? Aici veți pătrunde într-o lume fascinantă în care veți descoperii singuri cum funcționează lucrurile…
Prețul de intrare pentru muzeu este de 8 euro. De asemenea, se poate vizita muzeul acompaniat de un ghid. Contra sumei de 69 de euro beneficiezi de ghid in castelană sau valenciană, iar pentru 79 euro de un ghid vorbitor de engleza, franceză, etc.
Trebuie să precizez faptul că, chiar dacă alegeți opțiunea de ghid, taxa de 8 euro pentru biletul de intrare trebuie achitată. Grupurile sunt la fel ca și la Emisferic, de maxim 20 de persoane. Pe lângă aceste tarife, mai există 2 ateliere pe care le puteți descoperi: contra sumei de 3,50 euro, puteți participa la atelierul „La ciencia a escena” (Știința în scenă), unde veți avea parte de 10 experimente. Durează aproximativ 90 de minute.
Pentru a participa la acest atelier, nu trebuie să plătiți biletul de intrare la muzeu. Pentru 2,50 euro veți putea să vă plimbați prin Estacion Espacial Internacional (Stația Spațială Internațională). Plimbarea se face in grupuri de 8 persoane și durează aproximativ 30 de minute.
L’Umbracle – sincer vorbind nici nu știu cum să explic ceea ce este Umbrarul. După părerea mea este o grădină imensă, care a fost construită pentru a putea acoperi locul unde este parcarea din Orașul artelor și științelor.
Înăuntru veți găsi o mare varietate de specii vegetale autohtone din regiunea mediteraneană, comunitatea Valenciană sau din țările tropicale, precum și o galerie de artă in aer liber sculpturile unor artiști contemporani, numită Aleea Sculpturilor.
În total, Umbrarul se întinde pe o suprafață de 17.500 m². Intrarea este gratis. Dacă veniți cu mașina și doriți să o parcați „În Umbrar”, parcarea costă 2,30 euro pe oră.
El Oceanográfico (Oceanograficul) – pe scurt: cel mai mare complex marin din Europa. Despre experiența aici vom vorbi însă în episodul viitor.
Palacio de las Artes Reina Sofia – Palatul de Arte Regina Sofia găzduiește de fapt opera din Valencia; Este locul unde suntem încântați de Orchestra din Valencia. Palatul are 4 săli cu o capacitate de aproximativ 3800 de locuri.
El ágora – este noua clădire a orașului, care permite organizarea diferitelor evenimente (ex: congrese, convenții, concerte, diferite reprezentații), având posibilitatea să fie transformată în zonă pentru expoziții. Are o capacitate totală de aproximativ 6000 de locuri.
El Puente de L’Assut de L’Or – „Podul harpei”, reprezintă un pod suspendat, peste El Jardin del Turia (Parcul Turia– unul dintre cele mai vizitate parcuri din Valencia, dar și din Spania, cu o suprafață de aproximativ 110 ha) care se află situat între Muzeu de Știință și Agora.
Podul este de fapt o șosea cu dublu sens, care a fost construit ca și parte din Orașul Artelor și Științei, dar în același timp construcția lui fluidizează circulația în zona respectivă (un trafic zilnic de aproximativ 70.000 de mașini )
Vă recomand călduros acest „oraș” în inima Valenciei. Există diverse tarife și pachete pentru vizitare, în funcție de ceea ce doriți să vizitați. Aici http://www.cac.es/home/tarifas/ găsiți lista completă a tarifelor.
Ceea ce vă pot spune este că merită cu prisosință fiecare euro pe care îl plătiți. Prețurile nu sunt neapărat mici (lor li se par civilizate)… mie mi s-au părut puțin scumpe DAR (exista acest mare dar), este un loc unde te duci poate o dată în viață…
În jurul orelor 19:00, am părăsit Orașul Artelor și Științei. După 10 opriri ale aceluiași autobuz 35, ne-am întors în zona Primăriei, unde orașul parcă abia se trezea la viață…. Pe trotuar nu aveai loc să mergi de mulțime, iar mașinile stăteau la clasicele cozi pe care le știți deja din București (să nu mai zică nimeni că numai în București se stă la cozi la semafoare… pentru că nu este adevărat).
Așadar, trotuarele pline ochi. Oameni de toate categoriile de vârstă care ieșeau la plimbare, la cină sau la cumpărături.
„Destinul” sau întâmplarea a făcut să ajungem la același restaurant unde mâncasem și micul dejun. Înăuntru plin, afară plin. Oamenii așteptau civilizat la coadă eliberarea unei mese sau… a unei bucăți de masă.
Am avut noroc și nu am așteptat mult iar după o scurtă răsfoire a meniului, ne-am hotărât să încercăm hamburgeri făcuți în stil spaniol. Zis și făcut. Am avut o porție de mini hamburgeri (3 bucăți), alături de cartofi prăjiti, sos-uri și bere, iar cea de-a doua porție a fost un hamburger alături de cartofi, salată, sos și apă. Pentru toate acestea am plătit 20 de euro.
Un lucru care mi-a plăcut și îmi place de fiecare data când revin în Spania, este faptul că spanioli nu sunt obișnuiți să lase bacșiș. Angajații se comportă cu tine frumos de la început până la sfărșit fără să aștepte de la tine acel…”ceva”.
Aprope de fiecare dată când lași cateva monede se uită cu fața surprinsă și chiar fericită, indiferent de suma lăsată. Un lucru foarte diferit față de România, unde dacă nu lași 10 % din nota de plată ești considerat zgârcit. Nu mi se pare normal să las 10%. Las cât vreau, dacă vreau sau…dacă pot. Persoanele angajate acolo sunt plătite să își facă treaba indiferent de nivelul salarial pe care îl au. Puteți să mă contraziceți, vă respect părerea, dar gândirea mea nu o poate schimba nimeni.
În partea a treia vă invit la o vizită virtuală la Oceanograf…
Urmareste mereu pagina noastra de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutatile care se intampla in lumea calatoriilor! Sa calatorim mai mult, mai ieftin, mai bine!
